11 definiții pentru descălecătoare
descălecătoáre sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~óri / E: descăleca + -toare] 1-3 Descălecare (1-3). DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Descălecare. [
Var.:
descălicătoáre s. f.] –
Descăleca +
suf. -ătoare.
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare. DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Descălecare. [
Var.:
descălicătoáre s. f.] –
Descăleca +
suf. -ătoare.
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare. DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit de cronicari; azi arhaizant) Descălecare (
2). (Atestat în forma descălicătoare) Cronică a întîmplărilor afundate în ceața de dinainte de descălicătoare. C. PETRESCU, R. DR. 40. De la descălicătoare... trăim ca în sînul lui Avram. ODOBESCU, S. III 218. – Variantă:
descălicătoáre s. f. DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare. descălecătoáre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. descălecătórii
descălecătoáre s. f., g.-d. art. descălecătórii descălecătoare f.
1. locul unde se descalecă;
2. stabilire perpetuă într’un loc (v. descălecà);
3. epoca colonizării Principatelor: neamul meu a slujit țării dela descălecătoare FIL.
descălicătoáre f., pl. orĭ. Descălicare (acțiunea, timpu saŭ locu): de la descălitoarea Românilor. – Vest.
descălec-. Descălecătoare dex online | sinonim
Descălecătoare definitie