descălca vt [At: DL / Pzi: ~cálc / E: des- + călca] A netezi cute, îndoituri etc. ale unei țesături cu fierul de călcat.

descălcáre sf [At: DEX / Pl: ~cắri / E: descălca] Netezire cu fierul de călcat a cutelor, îndoiturilor etc. unei țesături.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Pref. des- + călca.

DESCĂLCÁRE, descălcări, s. f. Acțiunea de a descălca și rezultatul ei. – V. descălca.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Des1- + călca.

DESCĂLCÁRE, descălcări, s. f. Acțiunea de a descălca și rezultatul ei. – V. descălca.

DESCĂLCÁ, descalc, vb. I. Tranz. (Rar) A desface cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături; a netezi.

descălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descálc, 3 descálcă, 1 pl. descălcắm; conj. prez. 1 sg. să descálc, 3 să descálce

descălcáre s. f., g.-d. art. descălcắrii; pl. descălcắri

descălcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descálcă

descălcáre s. f., g.-d. art. descălcării; pl. descălcări