descântătură definitie

8 definiții pentru descântătură

descântătúră sf [At: MAIOR, I. B. 282/11 / Pl: ~ri / E: descânta + -tură] 1 (Îvp) Descântec (1). 2 (Trs; Mol) Strigătură în timpul unui dans popular.
DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s. f. (Rar) Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s. f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
DESCÎNTĂTÚRĂ, descîntături, s. f. Descîntec.
descântătúră (rar) s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
descântătúră s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
DESCÂNTĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
descîntătu s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

descântătură dex

Intrare: descântătură
descântătură substantiv feminin