Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru descântătură
descântătúră sf [At: MAIOR, I. B. 282/11 / Pl: ~ri / E: descânta + -tură] 1 (Îvp) Descântec (1). 2 (Trs; Mol) Strigătură în timpul unui dans popular.
DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s. f. (Rar) Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s. f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DESCÎNTĂTÚRĂ, descîntături, s. f. Descîntec.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
descântătúră (rar) s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
descântătúră s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DESCÂNTĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
descîntătură s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Descântătură dex online | sinonim
Descântătură definitie
Intrare: descântătură
descântătură substantiv feminin
