Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1059228:

descântător, ~oare [At: COD. VOR. 6/1 / Pl: ~i, ~oáre / E: descânta + -tor] 1-2 smf, a (Mai ales d. femei) (Persoană) care știe să descânte (1). 3-6 smf, a (Mai ales d. femei) (Persoană) care practică descântarea (1-2). 7-8 a (D. obiecte, lucruri) Care servește la descântare (1-2).

descântător definitie

descântător dex