Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru desc├ónt─âtor

descântător, ~oare [At: COD. VOR. 6/1 / Pl: ~i, ~oáre / E: descânta + -tor] 1-2 smf, a (Mai ales d. femei) (Persoană) care știe să descânte (1). 3-6 smf, a (Mai ales d. femei) (Persoană) care practică descântarea (1-2). 7-8 a (D. obiecte, lucruri) Care servește la descântare (1-2).
DESC├éNT─éT├ôR, -O├üRE, desc├ónt─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care desc├ónt─â, care face vr─âji. ÔÇô Desc├ónta + suf. -─âtor.
DESC├éNT─éT├ôR, -O├üRE, desc├ónt─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care desc├ónt─â, care face vr─âji. ÔÇô Desc├ónta + suf. -─âtor.
DESC├ÄNT─éT├ôR, -O├üRE, desc├«nt─âtori, -oare, adj. (├Än practicile magice) Care desc├«nt─â, care face vr─âji. Unele babe vr─âjitoare ori desc├«nt─âtoare aveau bl─âst─âmat obicei s─â rup─â... a╚Öchii din sfintele-i ciolane. SADOVEANU, Z. C. 206. ├Än dup─â-amiezile calde ╚Öi lenevoase, veneau la curte ╚Ťig─âncile desc├«nt─âtoare. GALACTION, O. I 475. ÔŚŐ (Substantivat) ├Ämp─âr─âteasa nu mai vrea s─â auz─â nici de vraci, nici de desc├«nt─âtori... c─âci de mult pierduse n─âdejdea d-a vedea pruncu╚Öor la s├«nul s─âu. POPESCU, B. II 4.
descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. descântătoáre
descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; f. sg. și pl. descântătoáre
DESCÂNTĂTÓR s. v. vrăjitor.
DESCÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care se ocupă cu descântecul. /a descânta + suf. ~ător
descântătoare f. femeie care știe să descânte.
descîntător s. v. VRĂJITOR.

Descântător dex online | sinonim

Descântător definitie

Intrare: descântător (adj.)
descântător adjectiv
Intrare: descântător (s.m.)
descântător substantiv masculin