descâlcit definitie

23 definiții pentru descâlcit

descâlcí [At: CANTEMIR, HR. 74 / Pzi: ~césc cj: 3 (înv) să descâlce / E: des- + (în)câlci] 1 vt A descurca fire de păr, de ață etc. 2-3 vtr (Îvr) A (se) desface dintr-o încleștare. 4 vr (Fig) A ieși dintr-o încurcătură. 5 vt (Fig) A face să devină clar un raționament, o idee, o problemă etc. Si: a clarifica, a lămuri. 6 vt (Fig) A dezvălui un secret, un lucru necunoscut etc. 7 (Fig) A descifra un text ilizibil. 8 vt (C.i. dificultăți, probleme etc.) A găsi o soluție când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și par a nu urma firul logic Si: a soluționa.
descâlcít1 sn [At: DEX / V: (reg) dis~ / E: descâlci] (Pop) 1-7 Descâlcire (1-7).
descâlcít2, ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: descâlci] 1 (D. fire de ață, de păr etc.) Descurcat. 2 (Îvr) Care s-a eliberat dintr-o încleștare. 3 (D. o încurcătură) Care este rezolvată. 4 (Fig; d. probleme, idei, raționamente etc.) Clarificat. 5 (D. texte ilizibile) Descifrat. 6 (D. dificultăți, probleme etc.) Căreia i s-a găsit o soluție atunci când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și nu urmează firul logic Si: soluționat.
DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A descurca fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Pref. des- + [în]câlci.
DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci.
DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.
DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des1- + [în]câlci.
DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci.
DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.
DESCÎLCÍ, descîlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire (de ață, de păr etc.) încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. Și popa dă să descîlcească Ce scrie în hîrtia-mpărătească. BENIUC, V. 157. ◊ Refl. (Rar) Anevoie s-ar descîlci din vălmășagul de gînduri ce i se îmbulzesc sub condei. VLAHUȚĂ, O. A. 229.
descâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 să descâlceáscă
descâlcít s. n., pl. descâlcíturi
descâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descâlceáscă
descâlcít s. n., pl. descâlcíturi
DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)
DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.
A descâlci ≠ a încâlci, a încurca
A DESCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) (fire de ață, de păr etc. încâlcite) A desface separând unul de altul; a descurca. 2) (probleme, gânduri etc.) A face să devină clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [în]câlci
A SE DESCÂLCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A ajunge să înțeleagă; a se limpezi, a se descurca. /des- + a [în]câlci
descălcì v. a descurca. [V. încălcì].
descîlcésc v. tr. (d. în-cîlcesc). Descurc: a descîlci niște sfoară, o afacere.
DESCÎLCI vb. a descurca. (~ firele încurcate.)
descîlci vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA.

descâlcit dex

Intrare: descâlci
descâlci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descâlcit (fapt; -uri)
descâlcit fapt; -uri substantiv neutru
Intrare: descâlcit (adj.)
descâlcit adj. adjectiv