descâlcire definitie

2 intrări

23 definiții pentru descâlcire

descâlcí [At: CANTEMIR, HR. 74 / Pzi: ~césc cj: 3 (înv) să descâlce / E: des- + (în)câlci] 1 vt A descurca fire de păr, de ață etc. 2-3 vtr (Îvr) A (se) desface dintr-o încleștare. 4 vr (Fig) A ieși dintr-o încurcătură. 5 vt (Fig) A face să devină clar un raționament, o idee, o problemă etc. Si: a clarifica, a lămuri. 6 vt (Fig) A dezvălui un secret, un lucru necunoscut etc. 7 (Fig) A descifra un text ilizibil. 8 vt (C.i. dificultăți, probleme etc.) A găsi o soluție când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și par a nu urma firul logic Si: a soluționa.
descâlcíre sf [At: BARONZI, L. 107 / Pl: ~ri / E: descâlci] 1 Descurcare a firelor de ață, păr etc. Si: (pop) descâlcit1 (1). 2 (Îvr) Eliberare dintr-o încleștare Si: (pop) descâlcit1 (2). 3 Rezolvare a unei încurcături Si: (pop) descâlcit1 (3). 4 (Fig; d. probleme, idei, raționamente etc.) Clarificare a unui raționament, a unei idei etc. Si: (pop) descâlcit1 (4). 5 Dezvăluire a unui secret Si: (pop) descâlcit1 (5). 6 Descifrare a unui text ilizibil Si: (pop) descâlcit1 (6). 7 (D. dificultăți, probleme etc.) Găsire a unei soluții atunci când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și nu urmează firul logic Si: (pop) descâlcit1 (7).
DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A descurca fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Pref. des- + [în]câlci.
DESCÂLCÍRE, descâlciri, s. f. Acțiunea de a descâlci și rezultatul ei. – V. descâlci.
DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des1- + [în]câlci.
DESCÂLCÍRE, descâlciri, s. f. Acțiunea de a descâlci și rezultatul ei. – V. descâlci.
DESCÎLCÍ, descîlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire (de ață, de păr etc.) încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. Și popa dă să descîlcească Ce scrie în hîrtia-mpărătească. BENIUC, V. 157. ◊ Refl. (Rar) Anevoie s-ar descîlci din vălmășagul de gînduri ce i se îmbulzesc sub condei. VLAHUȚĂ, O. A. 229.
descâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 să descâlceáscă
descâlcíre s. f., g.-d. art. descâlcírii; pl. descâlcíri
descâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descâlceáscă
descâlcíre s. f., g.-d. art. descâlcírii; pl. descâlcíri
DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)
DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.
DESCÂLCÍRE s. v. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare.
A descâlci ≠ a încâlci, a încurca
Descâlcire ≠ încâlcire
A DESCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) (fire de ață, de păr etc. încâlcite) A desface separând unul de altul; a descurca. 2) (probleme, gânduri etc.) A face să devină clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [în]câlci
A SE DESCÂLCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A ajunge să înțeleagă; a se limpezi, a se descurca. /des- + a [în]câlci
descălcì v. a descurca. [V. încălcì].
descîlcésc v. tr. (d. în-cîlcesc). Descurc: a descîlci niște sfoară, o afacere.
DESCÎLCI vb. a descurca. (~ firele încurcate.)
descîlci vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA.
descîlcire s. v. CLARIFICARE. DESLUȘIRE. DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXPLICARE. EXPLICAȚIE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUȚIE. SOLUȚIONARE.

descâlcire dex

Intrare: descâlci
descâlci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descâlcire
descâlcire substantiv feminin