desanta definitie

14 definiții pentru desanta

desanta vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: cf eg descent] A lansa un desant.
deșánță sf vz deșanț
deșănțá vr [At: VEISA, I. 124/2 / V: (îvr) diș~ / Pzi: ~țéz / E: cf deșanț] (Înv) 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.
DESANTÁ, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.
DEȘĂNȚÁ, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).
DESANTÁ, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.
*desantá (a ~) vb., ind. prez. 3 desanteáză
!deșănțá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțeáză
desantá vb., ind. prez.1 sg. desantéz, 3 sg. și pl. desanteáză
deșănțá vb., ind. prez. 1 sg. deșănțéz, 3 sg. și pl. deșănțeáză
DESANTÁ vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].
DESANTÁ vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)
A DESANTÁ ~éz tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant
A SE DEȘĂNȚÁ mă ~éz intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat

desanta dex

Intrare: desanta
desanta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deșănța
deșănța verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deșanță
deșanță