desant definitie

18 definiții pentru desant

desánt smn [At: DN3 / Pl: ~uri și ~nți / E: eg descent, fr descente] Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat.
deșánț [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / V: (reg) sf / Pl: ~uri / E: nct] 1 av (Reg) În mod ciudat. 2 sn (Mol; Trs; îe) A-i fi (sau a-i părea) ~ A-i fi (sau a-i părea) ciudat. 3 sn (Mol; Trs; îae) A-i fi rușine. 4 sn (Reg) Ceea ce este ciudat.
DESÁNT, desanturi, s. n. 1. Trupe special pregătite pentru a fi parașutate sau debarcate pe teritoriul inamic. 2. Trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri. – Din fr. descente, rus. desant.
DEȘÁNȚ adv. (Reg.) În mod ciudat. – Et. nec.
DESÁNT, desanturi, s. n. 1. Trupe parașutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. 2. Trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri. – Din fr. descente, rus. desant.
DEȘÁNȚ s. n. sg. (Regional, numai în expr.) Mi-i (sau îmi pare) deșanț = m-apucă mirarea, îmi pare ciudat, curios, straniu, neobișnuit, bizar. Zi o dată da; pe urmă n-are să-ți mai pară deșanț. CONTEMPORANUL, VIII 5. Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CREANGĂ, P. 190. Ha, ha, ha, cucoană Florică... tare-mi pare deșanț! ALECSANDRI, T. 918.
desánt s. n., pl. desánturi
deșánț (reg.) adv.
desánt s. n., pl. desánturi
deșánț adv.
DESÁNT s.n. Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. [Pl. -nturi, (s.m.) -nți. / < fr. descente, engl. descent].
DESÁNT s. n. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. (< rus. desant)
DESÁNT ~uri n. Subdiviziune militară, transportată pe calea aerului sau pe mare și lansată în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. /<fr. déscente, rus. desant
DEȘÁNȚ adv.: A-i fi (sau a-i părea) ~ a-i părea curios; a-i fi de mirare. /Orig. nec.
deșanț a. Mold. curios, bizar: poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CR. [Origină necunoscută].
deșánț V. șanț 2.
DESANT AERIAN trupe din dispozitivul de luptă, transportate pe calea aerului și debarcate de regulă în raioane din spatele inamicului (prin aterizare sau parașutare) pentru a îndeplini misiuni de luptă. Se utilizează trupe specializate de desant-parașutare sau din orice armă antrenate pentru acțiuni aerodesante. Desantul aerian poate fi: tactic (alcătuit de regulă din trupe de infanterie întărită, desantate în ofensivă în raioane a căror ocupare stânjenește manevra inamicului sau îi prăbușește apărarea – puncte din teren determinate pe căi de comunicații, capete de pod, defilee – unde se pot duce acțiuni de luptă independente până la instalarea în dispozitivul de ofensivă a primelor elemente ale trupelor principale) și operativ (alcătuit din trupe de desant- parașutare și/sau alte trupe de diferite arme, desantate în adâncimea operativă a inamicului în vederea ocupării unor obiective importante – treceri peste cursuri de apă, noduri de comunicații etc.) Desantul aerian se poate utiliza și în apărare în sprijinul contraloviturilor și al contraatacurilor sau în alte situații de luptă.
TRUPE DE DESANT AERIAN AEROPURTATE AEROMOBILE totalitatea militarilor instruiți și înzestrați cu mijloacele de luptă necesare, pentru a fi debarcați sau parașutați din avioane, elicoptere sau planoare și pentru a duce acțiuni în adâncimea dispozitivului inamic.

desant dex

Intrare: desant (pl. desanturi)
desant pl. desanturi substantiv neutru
Intrare: deșanț
deșanț substantiv neutru
Intrare: desant (pl. desanți)
desant pl. desanți