desțelenit definitie

2 intrări

18 definiții pentru desțelenit

desțelení [At: NEGULICI, E. II, 123/16 / V: (îrg) ~ná, (înv) ~liná, ~liní / Pzi: ~nésc / E: des- + (în)țeleni] 1 vt (C.i. un teren necultivat multă vreme sau cultivat cu plante perene) A ara adânc în scopul pregătirii pentru cultivare Si: a desțeliniza, (înv) a destupa (4). 2 vt (Pex) A smulge buruienile în vederea aratului. 3 vr (Rar; d. rădăcinile copacilor) A ieși din pământ (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).
desțelenít, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~linát, ~linít / Pl: ~iți, ~e / E: desțeleni] (D. terenuri necultivate multă vreme sau cultivate cu plante perene) Care a fost arat adânc în vederea însămânțării.
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). – Pref. des- + [în]țeleni.
DESȚELENÍT, -Ă, desțeleniți, -te, adj. (Despre terenuri necultivate) Arat adânc în vederea însămânțării. – V. desțeleni.
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni.
DESȚELENÍT, -Ă, desțeleniți, -te, adj. (Despre terenuri necultivate) Arat adânc în vederea însămânțării. – V. desțeleni.
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printr-o arătură adîncă) o țelină în loc arabil; a desfunda. Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179. ◊ Absol. Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini. Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.
desțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 să desțeleneáscă
desțelení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. desțeleneáscă
DESȚELENÍ vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
DESȚELENÍT adj. desfundat, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.)
A DESȚELENÍ ~ésc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni
desțelinì v. a smulge țelina sau bălăriile, a curăța un pământ spre a-l ara.
desțelenésc și desțelinésc v. tr. (d. țelină). Scot un pămînt din starea numită „țelină”. încep a-l ara întîĭa oară (fr. défricher). V. lăzuĭesc.
DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
DESȚELENIT adj. desfundat, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.)
desțelení, desțelenesc, vb. tranz. – A ara adânc, a desfunda un teren. – Din des- + (în)țeleni (< srb. celina) (DEX, MDA).
desțelenít, -ă, desțeleniți, -te, adj. – (ref. la terenuri) Arat și pregătit pentru însămânțări. – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțelenit dex

Intrare: desțeleni
desțeleni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desțelenit
desțelenit adjectiv