desțelenire definitie

22 definiții pentru desțelenire

desțelení [At: NEGULICI, E. II, 123/16 / V: (îrg) ~ná, (înv) ~liná, ~liní / Pzi: ~nésc / E: des- + (în)țeleni] 1 vt (C.i. un teren necultivat multă vreme sau cultivat cu plante perene) A ara adânc în scopul pregătirii pentru cultivare Si: a desțeliniza, (înv) a destupa (4). 2 vt (Pex) A smulge buruienile în vederea aratului. 3 vr (Rar; d. rădăcinile copacilor) A ieși din pământ (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).
desțeleníre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~náre, ~lináre, ~liníre / Pl: ~ri / E: desțeleni] 1 Cultivare a pământului nelucrat multă vreme (sau semănat cu plante perene) prin arătură adâncă. 2 (Pex) Smulgere a buruienilor în vederea aratului. 3 (Rar) Ieșire din pământ a rădăcinilor unui copac (în urma unei lovituri puternice sau a unei furtuni).
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). – Pref. des- + [în]țeleni.
DESȚELENÍRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni și rezultatul ei. – V. desțeleni.
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni.
DESȚELENÍRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni și rezultatul ei. – V. desțeleni.
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printr-o arătură adîncă) o țelină în loc arabil; a desfunda. Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179. ◊ Absol. Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini. Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.
DESȚELENÍRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni. Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă, și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89.
desțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 să desțeleneáscă
desțeleníre s. f., g.-d. art. desțelenírii; pl. desțeleníri
desțelení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. desțeleneáscă
desțeleníre s. f., g.-d. art. desțelenírii; pl. desțeleníri
DESȚELENÍ vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
DESȚELENÍRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)
A DESȚELENÍ ~ésc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni
desțelinì v. a smulge țelina sau bălăriile, a curăța un pământ spre a-l ara.
desțelenésc și desțelinésc v. tr. (d. țelină). Scot un pămînt din starea numită „țelină”. încep a-l ara întîĭa oară (fr. défricher). V. lăzuĭesc.
DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
DESȚELENIRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)
desțelení, desțelenesc, vb. tranz. – A ara adânc, a desfunda un teren. – Din des- + (în)țeleni (< srb. celina) (DEX, MDA).
desțeleníre, desțeleniri, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș, 1986: 40). – Din desțeleni (DEX, MDA).
desțeleníre, -i, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș 1986: 40). – Des + (în)țeleni (< srb. celina).

desțelenire dex

Intrare: desțeleni
desțeleni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desțelenire
desțelenire substantiv feminin