desăvârșit definitie

23 definiții pentru desăvârșit

desăvârșí [At: (a. 1779) URICARIUL III, 249 / Pzi: ~șésc / E: des- + săvârși] 1 vt A duce la îndeplinire (completând) ceva Si: a realiza, a săvârși, a termina. 2 vr A ajunge la o formă deplină, definitivă Si: a se împlini. 3-4 vtr A (se) perfecționa.
desăvârșít, ~ă [At: COD. VOR. 110/1 / V: (înv) ~svărșít, (hpu) desev~ / S și: (înv) dessă~, (pbl greșit) densfrășit, desesfrășit / Pl: ~iți, ~e / E: desăvârși] 1 av Până la sfârșit. 2 av În întregime Si: complet, integral, total. 3 a (Înv) De tot Si: complet, deplin, integral, total. 4-5 a, av (Care este) perfect.
DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De la desăvârșit.
DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârșit.
DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși.
DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârșit.
DESĂVÎRȘÍ, desăvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A perfecționa. Opera pe care o desăvîrșești de peste treizeci de ani... îți va hărăzi nemurirea. M. I. CARAGIALE, C. 107. Ar trebui să vii la Iași ca să-ți desăvîrșești educația și să înveți cum să trăiești în lume. RUSSO, O. 134. ◊ Refl. Și s-o înveți [mecanica] la fabrica de ace, trecînd apoi la un atelier sau la o fabrică mare... unde ai fi putut să te desăvîrșești. PAS, Z. I 304. 2. A face ca o acțiune să capete formă definitivă, să ajungă la culmea dezvoltării; a dezvolta pe deplin, a împlini. Războiul balcanic – mai ales cel dintîi – a desăvîrșit eliberarea țărilor balcanice de sub jugul turcesc. IST. R.P.R. 479. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire, a duce la bun sfîrșit; a realiza, a săvîrși, a termina. Nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie. MACEDONSKI, O. I 436.
DESĂVÎRȘÍT, -Ă, desăvirșiți, -te, adj. 1. Ajuns la perfecțiune; perfect. Caragiale a fost un artist desăvîrșit, care a muncit îndelung la perfecționarea limbii și stilului scrierilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 86. Drumul Oltului prin lume e... un lung poem simfonic, căruia mereu i se adaugă noi melodii și teme reluate de tot mai multe și desăvîrșite instrumente. BOGZA, C. O. 125. ◊ (Adverbial) Nu pot fi toate desăvîrșit de bune. Ș-acest trandafir își are spinii lui. SADOVEANU, Z. C. 241. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. Era o singurătate desăvîrșită; nu se vedeau încă fumuri de sate, și, în fînațurile fără hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57. Istratie slobozi un glas de bas profund, in desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. id. Z. C. 9. Metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. EMINESCU, N. 62. ◊ (Adverbial) E desăvîrșit orb. NEGRUZZI, S. I 41.
desăvârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 să desăvârșeáscă
desăvârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăvârșeáscă
DESĂVÂRȘÍ vb. 1. v. perfecționa. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ opera începută de alții.)
DESĂVÂRȘÍT adj. 1. v. perfect. 2. v. ireproșabil. 3. v. sfânt. 4. v. nemărginit. 5. v. absolut.
Desăvârșit ≠ imperfect, nedesăvârșit
A DESĂVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se desăvârșească; a perfecționa. 2)(acțiuni) A duce la bun sfârșit. /de + a savârși
A SE DESĂVÂRȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecționa. 2) (despre acțiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârși
DESĂVÂRȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESĂVÂRȘI și A SE DESĂVÂRȘI. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total; deplin. /v. a (se) desăvârși
desăvârșì v. a sfârși pe deplin, a perfecționa. [V. săvârșì].
desăvârșit a. 1. perfect; 2. adult (vorbind de un armăsar sau de o iapă). ║ adv. pe deplin.
desăvîrșésc v. tr. (de și săvîrșesc). Sfîrșesc de tot. Perfecționez.
desăvîrșít, -ă adj. Deplin. Perfect. Adv. Cu desăvîrșire.
DESĂVÎRȘI vb. 1. a (se) perfecționa. (Se ~ continuu prin studiu.) 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfîrși, a termina. (A ~ opera începută de alții.)
DESĂVÎRȘIT adj. 1. excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O regie, o interpretare ~.) 2. impecabil, ireproșabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 3. perfect, sfînt. (~ nevinovăție!) 4. complet, infinit, nemărginit, total, (fig.) orb. (Încredere ~ în cineva.) 5. absolut, adînc, complet, deplin, perfect, profund, total. (O liniște ~; întuneric ~.)
AERE PERENNIUS v. EXEGI MONUMENTUM AERE PERENNIUS.

desăvârșit dex

Intrare: desăvârși
desăvârși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desăvârșit
desăvârșit adjectiv