desărcinare definitie

21 definiții pentru desărcinare

desărciná [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / S și: (înv) dessă- / Pzi: ~néz / E: des- + (în)sărcina cf fr décharger] (Rar) 1 vt A lua cuiva (o parte din) sarcina (din spinare). 2-3 vtr (Fig) A (se) elibera de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție.
desărcináre sf [At: DA ms / S și: (înv) dessă~ / Pl: ~nắri / E: desărcina] (Fig) Eliberare (a cuiva) de o însărcinare, o obligație, o misiune (dată).
DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Pref. de- + [în]sărcina (după fr. déchanger).
DESĂRCINÁRE, desărcinări, s. f. Acțiunea de a desărcina și rezultatul ei. – V. desărcina.
DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des1- + [în]sărcina (după fr. décharger).
DESĂRCINÁRE, desărcinări, s. f. Acțiunea de a desărcina și rezultatul ei. – V. desărcina.
DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) de o sarcină, de o îndatorire, de o obligație, de o funcție. X a fost desărcinat din funcția de director.
desărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 desărcineáză
desărcináre s. f., g.-d. art. desărcinắrii; pl. desărcinắri
desărciná vb., ind. prez. 1 sg. desărcinéz, 3 sg. și pl. desărcineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desărcinéze
desărcináre s. f., g.-d. art. desărcinării; pl. desărcinări
DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)
DESĂRCINÁRE s. descăunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.)
DESĂRCINÁ vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcție, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].
DESĂRCINÁRE s.f. Acțiunea de a desărcina. [< desărcina].
DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger)
A DESĂRCINÁ ~éz tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcție. /des- + [în]sărcina
desărcinéz V. dessărcinez.
*dessărcinéz orĭ desărcinéz v. tr. (după a însărcina). Iaŭ cuĭva o însărcinare, dată, descarc de o funcțiune, exonerez.
DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)
DESĂRCINARE s. descăunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.)

desărcinare dex

Intrare: desărcina
desărcina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desărcinare
desărcinare substantiv feminin