Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru des─ârcinare

des─ârcin├í [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / S ╚Öi: (├«nv) dess─â- / Pzi: ~n├ęz / E: des- + (├«n)s─ârcina cf fr d├ęcharger] (Rar) 1 vt A lua cuiva (o parte din) sarcina (din spinare). 2-3 vtr (Fig) A (se) elibera de o ├«ndatorire, de o misiune, dintr-o func╚Ťie.
des─ârcin├íre sf [At: DA ms / S ╚Öi: (├«nv) dess─â~ / Pl: ~nß║»ri / E: des─ârcina] (Fig) Eliberare (a cuiva) de o ├«ns─ârcinare, o obliga╚Ťie, o misiune (dat─â).
DES─éRCIN├ü, des─ârcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o ├«ndatorire, de o misiune, dintr-o func╚Ťie. ÔÇô Pref. de- + [├«n]s─ârcina (dup─â fr. d├ęchanger).
DES─éRCIN├üRE, des─ârcin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a des─ârcina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. des─ârcina.
DES─éRCIN├ü, des─ârcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o ├«ndatorire, de o misiune, dintr-o func╚Ťie. ÔÇô Des1- + [├«n]s─ârcina (dup─â fr. d├ęcharger).
DES─éRCIN├üRE, des─ârcin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a des─ârcina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. des─ârcina.
DES─éRCIN├ü, des─ârcinez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) de o sarcin─â, de o ├«ndatorire, de o obliga╚Ťie, de o func╚Ťie. X a fost des─ârcinat din func╚Ťia de director.
desărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 desărcineáză
desărcináre s. f., g.-d. art. desărcinắrii; pl. desărcinắri
des─ârcin├í vb., ind. prez. 1 sg. des─ârcin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. des─ârcine├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. des─ârcin├ęze
desărcináre s. f., g.-d. art. desărcinării; pl. desărcinări
DES─éRCIN├ü vb. a desc─âuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din func╚Ťie.)
DES─éRCIN├üRE s. desc─âunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o func╚Ťie.)
DES─éRCIN├ü vb. I. tr. A lua cuiva o sarcin─â, o func╚Ťie, a elibera (pe cineva) de o ├«ns─ârcinare etc. [< ├«ns─ârcina, dup─â fr. d├ęcharger].
DES─éRCIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a des─ârcina. [< des─ârcina].
DES─éRCIN├ü vb. tr. a elibera (pe cineva) de o ├«ns─ârcinare, de o func╚Ťie etc. (dup─â fr. d├ęcharger)
A DES─éRCIN├ü ~├ęz tranz. (persoane) A elibera de o sarcin─â sau dintr-o func╚Ťie. /des- + [├«n]s─ârcina
des─ârcin├ęz V. dess─ârcinez.
*dess─ârcin├ęz or─ş des─ârcin├ęz v. tr. (dup─â a ├«ns─ârcina). Ia┼ş cu─şva o ├«ns─ârcinare, dat─â, descarc de o func╚Ťiune, exonerez.
DES─éRCINA vb. a desc─âuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din func╚Ťie.)
DES─éRCINARE s. desc─âunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o func╚Ťie.)

Des─ârcinare dex online | sinonim

Des─ârcinare definitie

Intrare: des─ârcina
des─ârcina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: des─ârcinare
des─ârcinare substantiv feminin