desăgióri smp [At: TEODORESCU, P. P. 503 / V: dis~ / E: desag + -ior] 1-2 (Șhp) Desagi (1) (mai) mici.

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior.

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior.

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Popular) Desăguță. Ia cătați în desăgiori, C-or fi plini de gălbiori. TEODORESCU, P. P. 503.

desăgiór (pop.) (-gior) s. m., pl. desăgióri

desăgiór s. m. (sil. -gior-), pl. desăgióri