Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru desăgel

desăgél sm [At: H II, 120 / V: dăs~, disăgel / Pl: ~ei / E: desag + -el] 1-2 (Șhp) Desăguț.
DESĂGÉL, desăgei, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -el.
DESĂGÉL, desăgei, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -el.
DESĂGÉL, desăgei, s. m. (Popular) Desăguță. (Cu pronunțare regională) Aști doi dăsăgei Plini cu gălbenei. TEODORESCU, P. P. 499.
desăgél (pop.) s. m., pl. desăgéi, art. desăgéii
desăgél s. m., pl. desăgéi, art. desăgéii

desăgel definitie

desăgel dex

Intrare: desăgel
desăgel substantiv masculin