Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dervi╚Ö

derv├ş╚Ö sm [At: M. COSTIN, ap. CADE / V: (├«nv) dirv├şciu / Pl: ~i / E: tc dervi╚Ö] 1 C─âlug─âr musulman (cer╚Öetor). 2 (Tc├«; ├«c) ~-aga Un fel de judec─âtor.
DERV├Ź╚ś, dervi╚Öi, s. m. C─âlug─âr musulman. ÔÇô Din tc. dervi╚Ö.
DERV├Ź╚ś, dervi╚Öi, s. m. C─âlug─âr musulman (cer╚Öetor). ÔÇô Din tc. dervi╚Ö.
DERV├Ź╚ś, dervi╚Öi, s. m. C─âlug─âr musulman. Peste alt─â jum─âtate de ceas, mai lene╚Ö dec├«t un dervi╚Ö... st─âteam lungit la umbr─â, cu capul pe desagi. HOGA╚ś, M. N. 76. Dervi╚Öul de la Meca... Primbl├«nd ochi cu durere pe mor╚Ťi, jur ├«mprejur, Spre cer a sale bra╚Ťe le-au ridicat. ALECSANDRI, P. III 353.
derv├ş╚Ö s. m., pl. derv├ş╚Öi
derv├ş╚Ö s. m., pl. derv├ş╚Öi
derv├ş╚Ö (derv├ş╚Öi), s. m. ÔÇô C─âlug─âr musulman. ÔÇô Mr. dirvi╚Ö. Tc. dervi╚Ö (╚śeineanu, III, 46; Lokotsch 496; Ronzevalle 90), ├«n parte prin intermediul fr. derviche.
DERV├Ź╚ś ~i m. C─âlug─âr (cer╚Öetor) la musulmani. /<turc. dervi╚Ö
derviș m. călugăr mahomedan.
derv├ş╚Ö m. (turc. [d pers.] dervi╚Ö, d. der, poart─â, ╚Öi vi╚Ö, culcat, adic─â ÔÇ×s─âracÔÇŁ. V. derbede┼ş). C─âlug─âr musulman.
derv├ş╚Ö, dervi╚Öi s. m. C─âlug─âr musulman din secta sufi╚Ötilor, care se ├«mpart ├«n dou─â categorii: peregrini ╚Öi sedentari, locuind ├«n m-ri conduse de un ╚Öeic; sunt grupa╚Ťi de asemenea ├«n mai multe ordine (fr─â╚Ťii sau corpora╚Ťii), care ├«ncep├ónd din sec. 11, s-au organizat ├«ntr-o ierarhie ecleziastic─â. ÔÇô Din tc. dervi╚Ö.

Derviș dex online | sinonim

Derviș definitie

Intrare: derviș
derviș substantiv masculin