Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru derut─â

derut├í vtr [At: DN3 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęrouter] 1-2 A (se) z─âp─âci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) ├«n╚Öela.
der├║t─â sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 7/6 / Pl: ~te / E: fr d├ęroute] 1 (╚śfg) Stare de z─âp─âceal─â, de dezorientare. 2 (Mil; d. o trup─â ├«nvins─â; ├«e) A merge sau a fi ├«n ~ A se risipi, a se ├«mpr─â╚Ötia, a fugi ├«n dezordine.
DERUT├ü, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva s─â se ├«ncurce, s─â se z─âp─âceasc─â, astfel ├«nc├ót s─â nu mai ╚Ötie ce s─â fac─â sau ├«ncotro s-o apuce; a dezorienta, a z─âp─âci. ÔÇô Din fr. d├ęrouter.
DER├ÜT─é, derute, s. f. Stare de z─âp─âceal─â, de dezorientare. ÔÇô Din fr. d├ęroute.
DERUT├ü, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva s─â se ├«ncurce, s─â se z─âp─âceasc─â, astfel ├«nc├ót s─â nu mai ╚Ötie ce s─â fac─â sau ├«ncotro s-o apuce; a dezorienta, a z─âp─âci. ÔÇô Din fr. d├ęrouter.
DER├ÜT─é, derute, s. f. Stare de z─âp─âceal─â, de dezorientare. ÔÇô Din fr. d├ęroute.
DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta.
DERÚTĂ s. f. Dezorientare, zăpăceală.
derutá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruteáză
der├║t─â s. f., g.-d. art. der├║tei; pl. der├║te
derut├í vb., ind. prez. 1 sg. derut├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. derute├íz─â
der├║t─â s. f., pl. der├║te
DERUTÁ vb. v. dezorienta.
DERÚTĂ s. v. dezorientare.
A deruta Ôëá a ├«ndrepta, a orienta
DERUT├ü vb. I. tr. A z─âp─âci, a ├«ncurca; a dezorienta; a ├«n╚Öela. [< fr. d├ęrouter].
DER├ÜT─é s.f. Z─âp─âceal─â, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. d├ęroute].
DERUT├ü vb. tr. a z─âp─âci, a ├«ncurca; a dezorienta, a descump─âni; a ├«n╚Öela. (< fr. d├ęrouter)
DER├ÜT─é s. f. stare de z─âp─âceal─â, de dezorientare, de dezordine. (< fr. d├ęroute)
derut├í (derut├ęz, derut├ít), vb. ÔÇô A r─ât─âci, a ├«ncurca, z─âp─âci. Fr. d├ęrouter.
A DERUT├ü ~├ęz tranz. A face s─â-╚Öi piard─â siguran╚Ťa ├«n modul de a ac╚Ťiona; a aduce ├«n stare de z─âp─âceal─â; a z─âp─âci; a dezorienta. /<fr. d├ęrouter
DER├ÜT─é ~e f. Stare de z─âp─âceal─â, de dezorientare. /<fr. d├ęroute
*derut├ęz v. intr. (fr. d├ę-router, d. route, drum, d. lat. rupta [via], cale rupt─â [derivat─â] din alta). Fac pe cineva s─â-╚Ö─ş peard─â drumu, dezorientez. Fig. ├Äncurc, dezorientez, z─âp─âcesc.
DERUTA vb. a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~.)
DERUTĂ s. descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)
a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.
la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz.

Derut─â dex online | sinonim

Derut─â definitie

Intrare: derut─â
derut─â substantiv feminin
Intrare: deruta
deruta verb grupa I conjugarea a II-a