Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru derulare

derula vt [At: DLR ms / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęrouler] 1 A desface, a desf─â╚Öura, a ├«ntinde ceva care a fost rulat. 2 A t─âia furnir dintr-un bu╚Ötean c─âruia i se d─â o mi╚Öcare lent─â de ├«nv├órtire ├«n fa╚Ťa fer─âstr─âului.
derul├íre sf [At: DLR ms / Pl: ~lß║»ri / E: derula] 1 Desfacere, desf─â╚Öurare, ├«ntindere a ceva care a fost rulat Si: derulat1 (1). 2 T─âiere a furnirului dintr-un bu╚Ötean c─âruia i s-a dat o mi╚Öcare lent─â de ├«nv├órtire ├«n fa╚Ťa fer─âstr─âului Si: derulat1 (1).
DERUL├ü, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desf─â╚Öura, a ├«ntinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A t─âia furnir dintr-un bu╚Ötean c─âruia i se d─â o mi╚Öcare lent─â de ├«nv├órtire ├«n fa╚Ťa fier─âstr─âului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desf─â╚Öura.- Din fr. d├ęrouler.[1]
DERUL├üRE, derul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) derula ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. derula.
DERUL├ü, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desf─â╚Öura, a ├«ntinde ceva care a fost rulat. 2. A t─âia furnir dintr-un bu╚Ötean c─âruia i se d─â o mi╚Öcare lent─â de ├«nv├órtire ├«n fa╚Ťa fer─âstr─âului. ÔÇô Din fr. d├ęrouler.
DERUL├üRE, derul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a derula ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. derula.
DERUL├ü, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desf─â╚Öura, a ├«ntinde ceva care a fost rulat. 2. A t─âia furnir dintr-un bu╚Ötean c─âruia i se d─â o mi╚Öcare lent─â de ├«nv├«rtire ├«n fa╚Ťa fer─âstr─âului.
derulá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruleáză
deruláre s. f., g.-d. art. derulắrii; pl. derulắri
derul├í vb., ind. prez. 1 sg. derul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. derule├íz─â
derul├íre s. f. Ôćĺ rulare
DERULÁ vb. v. defila, desfășura, perinda, prefira, succeda.
DERULÁRE s. v. defilare, desfășurare, perindare, prefirare, succedare.
A derula Ôëá a rula
DERUL├ü vb. I. tr. 1. A desf─â╚Öura ceva rulat. 2. A t─âia furnir dintr-un bu╚Ötean care se ├«nv├órte╚Öte lent ├«n fa╚Ťa fer─âstr─âului. / < fr. d├ęrouler].
DERUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a derula ╚Öi rezultatul ei; derulat. [< derula].
DERUL├ü vb. I. tr. 1. a desf─â╚Öura ceva rulat. 2. a t─âia furnir dintr-un bu╚Ötean care se ├«nv├órte╚Öte lent ├«n fa╚Ťa fer─âstr─âului. 3. a trece ├«n revist─â (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desf─â╚Öura, a se succeda. (< fr. d├ęrouler)
A DERUL├ü ~├ęz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face s─â se deruleze. /<fr. d├ęrouler
A SE DERUL├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desf─â╚Öura de pe un rulou. /<fr. d├ęrouler
derula vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA.
derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE.
derul├í vb. I (folosit (prea) des dup─â dec. 1989) ÔÖŽ 1. A se desf─â╚Öura ÔŚŐ ÔÇ×├Än schimb, la Buz─âu faptele s-au derulat cu repeziciune.ÔÇŁ R.l. 22 XI 91 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×├Äntre 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea ├«nt├ói a primului modul [la ╚ścoala tinerilor lideri politici].ÔÇŁ ÔŚŐ ÔÇ×22ÔÇŁ 44/95 p. 5; v. ╚Öi protonegociere (1975). ÔÖŽ 2. A povesti, a relata ÔŚŐ ÔÇ×S─â derul─âm abominabila crim─â, a╚Öa cum s-a desf─â╚Öurat ea.ÔÇŁ R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite ├«n ÔŚŐ ÔÇ×├Äncas─ârile se vor derula, conflictul se deruleaz─â, derul─âm emisiunea rock, ne derul─âm la culesul tomatelorÔÇŁ ÔÇô T. Slama-Cazacu ├«n R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ÔŚŐ ÔÇ×a derulat ├«mprumutulÔÇŁ R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. d├ęrouler; DN, DEX, DN3)
derul├íre s. f. (impropriu) Desfacere (a m─ârfurilor) ÔŚŐ ÔÇ×Nu uita╚Ťi c─â suntem singura firm─â care poate garanta efectuarea importului de portocale din Grecia ╚Öi totodat─â ├«n derularea lor cu partenerii no╚Ötri.ÔÇŁ R.l. 26 XI 91 p. 4 (din derula; DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)
a derula banda expr. (intl.) a vorbi mult, a mărturisi, a recunoaște.

Derulare dex online | sinonim

Derulare definitie

Intrare: derula
derula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: derulare
derulare substantiv feminin