derulare definitie

2 intrări

24 definiții pentru derulare

derula vt [At: DLR ms / Pzi: ~léz / E: fr dérouler] 1 A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2 A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului.
deruláre sf [At: DLR ms / Pl: ~lắri / E: derula] 1 Desfacere, desfășurare, întindere a ceva care a fost rulat Si: derulat1 (1). 2 Tăiere a furnirului dintr-un buștean căruia i s-a dat o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului Si: derulat1 (1).
DERULÁ, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața fierăstrăului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desfășura.- Din fr. dérouler.[1]
DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de a (se) derula și rezultatul ei. – V. derula.
DERULÁ, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler.
DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei. – V. derula.
DERULÁ, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învîrtire în fața ferăstrăului.
derulá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruleáză
deruláre s. f., g.-d. art. derulắrii; pl. derulắri
derulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg. și pl. deruleáză
deruláre s. f. → rulare
DERULÁ vb. v. defila, desfășura, perinda, prefira, succeda.
DERULÁRE s. v. defilare, desfășurare, perindare, prefirare, succedare.
A derula ≠ a rula
DERULÁ vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler].
DERULÁRE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [< derula].
DERULÁ vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler)
A DERULÁ ~éz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler
A SE DERULÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfășura de pe un rulou. /<fr. dérouler
derula vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA.
derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE.
derulá vb. I (folosit (prea) des după dec. 1989) ♦ 1. A se desfășura ◊ „În schimb, la Buzău faptele s-au derulat cu repeziciune.” R.l. 22 XI 91 p. 3. ◊ „Între 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea întâi a primului modul [la Școala tinerilor lideri politici].” ◊ „22” 44/95 p. 5; v. și protonegociere (1975). ♦ 2. A povesti, a relata ◊ „Să derulăm abominabila crimă, așa cum s-a desfășurat ea.” R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite în ◊ „Încasările se vor derula, conflictul se derulează, derulăm emisiunea rock, ne derulăm la culesul tomatelor” – T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ◊ „a derulat împrumutul” R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. dérouler; DN, DEX, DN3)
deruláre s. f. (impropriu) Desfacere (a mărfurilor) ◊ „Nu uitați că suntem singura firmă care poate garanta efectuarea importului de portocale din Grecia și totodată în derularea lor cu partenerii noștri.” R.l. 26 XI 91 p. 4 (din derula; DEX, DN3 – alte sensuri)
a derula banda expr. (intl.) a vorbi mult, a mărturisi, a recunoaște.

derulare dex

Intrare: derula
derula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: derulare
derulare substantiv feminin