Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru derogatoriu

derogat├│riu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 7 / Pl: ~ii / E: fr d├ęrogatoire, lat derogatorius, -a, -um] 1 Care con╚Ťine o derogare. 2 Cu caracter de derogare.
DEROGAT├ôRIU, -IE, derogatorii, adj. Care con╚Ťine o derogare, cu caracter de derogare. ÔÇô Din fr. d├ęrogatoire, lat. derogatorius.
DEROGAT├ôRIU, -IE, derogatorii, adj. Care con╚Ťine o derogare, cu caracter de derogare. ÔÇô Din fr. d├ęrogatoire, lat. derogatorius.
DEROGAT├ôRIU, -├ôRIE, derogatorii, adj. (Jur.) Care con╚Ťine o derogare, cu caracter de derogare. Clauz─â derogatorie. Act derogatoriu. Dispozi╚Ťie derogatorie.
derogat├│riu [riu pron. r─şu] adj. m., f. derogat├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. derogat├│rii
derogatóriu adj. m. [riu- pron. riu], f. derogatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derogatórii
DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius].
DEROGAT├ôRIU, -IE adj. care derog─â. (< fr. d├ęrogatoire, lat. derogatorius)
DEROGAT├ôRIU ~e (~i) (despre ac╚Ťiuni, acte, norme) Care derog─â; care constituie o derogare. [Sil. -to-riu] /<fr. d├ęrogatoire, lat. derogatorius
derogatoriu a. Jur. ce con╚Ťine o deroga╚Ťiune: clauz─â derogatorie.
*derogat├│ri┼ş, -ie adj. (lat. derogatorius). Jur. Care con╚Ťine o deroga╚Ťiune: clauz─â derogatorie.

Derogatoriu dex online | sinonim

Derogatoriu definitie

Intrare: derogatoriu
derogatoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu