Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru derogare

derog├í vi [At: HAMANGIU, C. C. 12 / Pzi: ~├│g / E: fr d├ęroger, lat derogo, -are) A se abate (├«n mod excep╚Ťional) de la o lege, de la un regulament etc. ├«n temeiul unei aprob─âri speciale.
derog├íre sf [At: TDRG / Pl: ~g─âri / E: deroga] Abatere excep╚Ťional─â de la o lege, de la un regulament etc. ├«n temeiul unei aprob─âri speciale Si: deroga╚Ťie.
DEROG├ü, der├│g, vb. I. Intranz. A face o excep╚Ťie de la prevederile unui act normativ sau ale unei conven╚Ťii, ├«n temeiul unui alt act. ÔÇô Din fr. d├ęroger, lat. derogare.
DEROG├üRE, derog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deroga ╚Öi rezultatul ei; excep╚Ťie de la prevederile unui act normativ sau ale unei conven╚Ťii, ├«n temeiul unui alt act. ÔÇô V. deroga.
DEROG├ü, der├│g, vb. I. Intranz. A se abate (├«n mod excep╚Ťional) de la o lege, de la un regulament etc. ├«n temeiul unei aprob─âri speciale. ÔÇô Din fr. d├ęroger, lat. derogare.
DEROG├üRE, derog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deroga ╚Öi rezultatul ei; abatere (excep╚Ťional─â) de la o lege, de la un regulament etc. ÔÇô V. deroga.
DEROG├ü, der├│g, vb. I. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde la┬╗) A se abate de la o lege, de la un regulament etc.
DEROG├üRE, derog─âri, s. f. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde la┬╗) Ac╚Ťiunea de a deroga ╚Öi rezultatul ei; abatere de la o lege, de la un regulament etc. Prin derogare de la legea...
derog├í (a ~) (a face o excep╚Ťie) vb., ind. prez. 3 der├│g─â; conj. prez. 3 s─â der├│ge
derogáre s. f., g.-d. art. derogắrii; pl. derogắri
derogá vb., ind. prez. 1 sg. deróg, 3 sg. și pl. derógă; conj. prez. 3 sg. și pl. deróge
derogáre s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări
DEROG├üRE s. deroga╚Ťie. (~ de la o prevedere.)
DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare].
DEROG├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deroga ╚Öi rezultatul ei; act, h├órtie prin care se derog─â de la o norm─â; deroga╚Ťie. [< deroga].
DEROG├ü vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau conven╚Ťii ├«n baza unui act de aceea╚Öi natur─â. (< fr. d├ęroger, lat. derogare)
A DEROG├ü der├│g intranz. A se abate ├«n mod excep╚Ťional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. d├ęroger, lat. derogare
derog├á v. 1. a modifica sau a ├«nfr├ónge o lege, un uz: a deroga la un contract; 2. a-╚Öi pierde noble╚Ťa, demnitatea, rangul; 3. a nu se conforma cu.
*der├│g, a -├í v. intr. (lat. d├ę-rogo, -rog├íre. V. rog. ÔÇô Se conjug─â ca ab-rog). Stabilesc o dispozi╚Ťiune contrar─â une─ş leg─ş sa┼ş unu─ş act anterior: a deroga de la lege. Nu-m─ş p─âstrez demnitatea. Fac un lucru care-m─ş atrage perderea rangulu─ş (noble╚Ťe─ş, demnit─â╚Ťi─ş): odinioar─â, nobilu care se f─âcea negustor deroga.
*deroga╚Ťi├║ne f. (lat. derog├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
DEROGARE s. (JUR.) (rar) deroga╚Ťiune. (~ de la o prevedere.)

Derogare dex online | sinonim

Derogare definitie

Intrare: deroga
deroga verb grupa I conjugarea I
Intrare: derogare
derogare substantiv feminin