derogațiúne sf vz derogare

DEROGAȚIÚNE, derogațiuni, s. f. (Înv.) Derogare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dérogation.

DEROGAȚIÚNE, derogațiuni, s. f. Derogare. [Pr.: ți-u-] – Din fr. dérogation.

derogațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. derogațiúnii; pl. derogațiúni

derogațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. derogațiúnii; pl. derogațiúni

DEROGAȚIÚNE s. f. derogare. (< fr. dérogation)

derogați(un)e f. acțiunea de a deroga la dispozițiunile unei legi, la un uz.

*derogațiúne f. (lat. derogátio, -ónis). Acțiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. – Și -áție și -áre.

derogațiune s. v. DEROGARE.