Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru deroga╚Ťiune

deroga╚Ťi├║ne sf vz derogare
DEROGA╚ÜI├ÜNE, deroga╚Ťiuni, s. f. (├Änv.) Derogare. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. d├ęrogation.
DEROGA╚ÜI├ÜNE, deroga╚Ťiuni, s. f. Derogare. [Pr.: ╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. d├ęrogation.
deroga╚Ťi├║ne (├«nv.) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. deroga╚Ťi├║nii; pl. deroga╚Ťi├║ni
deroga╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. deroga╚Ťi├║nii; pl. deroga╚Ťi├║ni
DEROGA╚ÜI├ÜNE s. f. derogare. (< fr. d├ęrogation)
deroga╚Ťi(un)e f. ac╚Ťiunea de a deroga la dispozi╚Ťiunile unei legi, la un uz.
*deroga╚Ťi├║ne f. (lat. derog├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
deroga╚Ťiune s. v. DEROGARE.

Deroga╚Ťiune dex online | sinonim

Deroga╚Ťiune definitie

Intrare: deroga╚Ťiune
deroga╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-