deroca vt [At: DEX / Pzi: ~chéz / E: fr dérocher] A curăța albia unui râu de stânci, de mâl, de nisip etc.

derocáre sf [At: DEX / Pl: ~cắri / E: deroca) Curățare a albiei unui râu de stânci, de mâl, de nisip etc.

DEROCÁ, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.

DEROCÁRE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca.

DEROCÁ, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.

DEROCÁRE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca.

derocá (a ~) (a curăța de roci) vb., ind. prez. 3 derocheáză

derocá vb., ind. prez. 1 sg. derochéz, 3 sg. și pl. derocheáză

derocáre s. f., g.-d. art. derocării

DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher].

DEROCÁRE s.f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. [< deroca].

DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher)

*deróc și chéz, a -cá v. tr. (de și rocă; fr. dérocher). Scot de pe un metal prețios, pin ajutoru aciduluĭ sulfuric amestecat cu multă apă, corpurile grase și oxidele care s’aŭ format la a doŭa topire.