Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru derobare

derob├í vr [At: DEX / Pzi: ~b├ęz / E: fr d├ęrober] 1 (D. cai) A p─âr─âsi brusc direc╚Ťia impus─â de c─âl─âre╚Ť. 2 (Fig) A se sustrage de la ceva. 3 (Fig) A-╚Öi declina r─âspunderea.
derob├íre sf [At: DLR ms / Pl: ~bß║»ri / E: deroba] 1 (D. cai) P─âr─âsire brusc─â a direc╚Ťiei impuse de c─âtre c─âl─âre╚Ť ├«n momentul neputin╚Ťei dep─â╚Öirii unui obstacol. 2 (Fig) Sustragere, eschivare de la ceva. 3 Declinare a r─âspunderii.
DEROB├ü, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A p─âr─âsi brusc direc╚Ťia impus─â de c─âl─âre╚Ť ├«n momentul c├ónd nu poate trece de un obstacol; a se ├«ntoarce ├«n loc. ÔÖŽ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. ÔÇô Din fr. d├ęrober.
DEROB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se deroba. ÔÇô V. deroba.
DEROB├ü, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A p─âr─âsi brusc direc╚Ťia impus─â de c─âl─âre╚Ť ├«n momentul c├ónd nu poate trece de un obstacol; a se ├«ntoarce ├«n loc. ÔÖŽ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. ÔÇô Din fr. d├ęrober.
DEROB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se deroba. ÔÇô V. deroba.
!derobá (a se ~) (a se sustrage) vb. refl., ind. prez. 3 se derobeáză
derob├í vb., ind. prez. 1 sg. derob├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. derobe├íz─â
derobáre s. f., g.-d. art. derobării
DEROB├ü vb. I. refl. (Despre cai) A p─âr─âsi brusc direc╚Ťia pe care i-o impune c─âl─âre╚Ťul. ÔÖŽ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-╚Öi declina r─âspunderea. [< fr. d├ęrober].
DEROBÁRE s.f. Faptul de a deroba; sustragere, eschivare. [< deroba].
DEROB├ü vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-╚Öi declina r─âspunderea. 2. (despre cai) a refuza s─â porneasc─â ├«n curs─â, s─â sar─â un obstacol; a se abate de la pist─â. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a sl─âbi, a nu mai ╚Ťine. (< fr. d├ęrober)
A SE DEROB├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre cai) A-╚Öi schimba brusc direc╚Ťia impus─â de c─âl─âre╚Ť din cauza unui obstacol ap─ârut ce nu-l poate trece; a se ├«ntoarce ├«n loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli ├«ndeplinirea unei obliga╚Ťii, recurg├ónd la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober

Derobare dex online | sinonim

Derobare definitie

Intrare: deroba
deroba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: derobare
derobare substantiv feminin