derizoriu definitie

13 definiții pentru derizoriu

derizóriu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 430 / Pl: ~ii / E: fr dérisoire, lat derisorius, -a, -um] (D. valori) 1 Neînsemnat. 2 Ridicol.
DERIZÓRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, de nimic, ridicol. – Din fr. dérisoire, lat. derisorius.
DERIZÓRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, de nimic, ridicol. – Din fr. dérisoire, lat. derisorius.
DERIZÓRIU, -OÁRE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, fără valoare, de nimic, ridicol. Sumă derizorie.
derizóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derizórie (-ri-e); pl. m. și f. derizórii
derizóriu adj. m. [-riu pron.. -riu], f. derizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derizórii
DERIZÓRIU adj. 1. ridicol. (Prețuri ~.) 2. v. neînsemnat.
DERIZÓRIU, -IE adj. Neînsemnat, lipsit de valoare; ridicol. [Pron. -riu. / cf. fr. dérisoire, lat. derisorius].
DERIZÓRIU, -IE adj. (despre prețuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol. (< fr. dérisoire, lat. derisorius)
DERIZÓRIU ~e (~i) 1) (despre prețuri, valori) Care este foarte scăzut; de nimic; ridicol. 2) Care merită să fie luat în râs (prin lipsa sa de importanță). Argument ~. [Sil. -zo-riu] /<fr. dérisoire, lat. derisorius
derizoriu a. zis sau făcut în deriziune.
*derizóriŭ, -e adj. (lat. derisorius). De rîs, făcut în deriziune: propunere derizorie. Adv. În mod derizoriŭ.
DERIZORIU adj. 1. ridicol. (Prețuri ~.) 2. mărunt, neînsemnat. (O valoare ~.)

derizoriu dex

Intrare: derizoriu
derizoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu