Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru derizoriu

deriz├│riu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 430 / Pl: ~ii / E: fr d├ęrisoire, lat derisorius, -a, -um] (D. valori) 1 Ne├«nsemnat. 2 Ridicol.
DERIZ├ôRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Ne├«nsemnat, de nimic, ridicol. ÔÇô Din fr. d├ęrisoire, lat. derisorius.
DERIZ├ôRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Ne├«nsemnat, de nimic, ridicol. ÔÇô Din fr. d├ęrisoire, lat. derisorius.
DERIZÓRIU, -OÁRE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, fără valoare, de nimic, ridicol. Sumă derizorie.
deriz├│riu [riu pron. r─şu] adj. m., f. deriz├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. deriz├│rii
derizóriu adj. m. [-riu pron.. -riu], f. derizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derizórii
DERIZ├ôRIU adj. 1. ridicol. (Pre╚Ťuri ~.) 2. v. ne├«nsemnat.
DERIZ├ôRIU, -IE adj. Ne├«nsemnat, lipsit de valoare; ridicol. [Pron. -riu. / cf. fr. d├ęrisoire, lat. derisorius].
DERIZ├ôRIU, -IE adj. (despre pre╚Ťuri, valori) ne├«nsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol. (< fr. d├ęrisoire, lat. derisorius)
DERIZ├ôRIU ~e (~i) 1) (despre pre╚Ťuri, valori) Care este foarte sc─âzut; de nimic; ridicol. 2) Care merit─â s─â fie luat ├«n r├ós (prin lipsa sa de importan╚Ť─â). Argument ~. [Sil. -zo-riu] /<fr. d├ęrisoire, lat. derisorius
derizoriu a. zis sau făcut în deriziune.
*deriz├│ri┼ş, -e adj. (lat. derisorius). De r├«s, f─âcut ├«n deriziune: propunere derizorie. Adv. ├Än mod derizori┼ş.
DERIZORIU adj. 1. ridicol. (Pre╚Ťuri ~.) 2. m─ârunt, ne├«nsemnat. (O valoare ~.)

Derizoriu dex online | sinonim

Derizoriu definitie

Intrare: derizoriu
derizoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu