Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru deriziune

derizi├║ne sf [At: ODOBESCU, S. II, 326 / Pl: ~ni / E: fr d├ęrision, lat derisio, -onis) (Frm) Luare ├«n r├ós, batjocur─â.
DERIZI├ÜNE, deriziuni, s. f. (Livr.) Luare ├«n r├ós, der├ódere. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. d├ęrision, lat. derisio, -onis.
DERIZI├ÜNE, deriziuni, s. f. (Fran╚Ťuzism) Luare ├«n r├ós, der├ódere. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. d├ęrision, lat. derisio, -onis.
DERIZI├ÜNE, deriziuni, s. f. (Fran╚Ťuzism rar) Luare ├«n r├«s, b─âtaie de joc, der├«dere, zeflemisire. O oper─â ├«mpestri╚Ťat─â... ne-ar expune la deriziunea publicului. ODOBESCU, S. II 326. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-u-.
derizi├║ne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. derizi├║nii; pl. derizi├║ni
derizi├║ne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. derizi├║nii; pl. derizi├║ni
DERIZIÚNE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.
DERIZI├ÜNE s.f. (Rar) Luare ├«n r├ós, ├«n der├ódere, b─âtaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. d├ęrision, lat. derisio].
DERIZI├ÜNE s. f. luare ├«n r├ós, der├ódere. (< fr. d├ęrision, lat. derisio)
DERIZI├ÜNE ~i f. 1) Luare ├«n r├ós; luare ├«n der├ódere. 2) Lucru derizoriu; obiect ne├«nsemnat. [Art. deriziunea; G.-D. deriziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. d├ęrision, lat. derisio, ~onis
deriziune f. luare ├«n r├ós, batjocur─â dispre╚Ťuitoare.
*derizi├║ne f. (lat. de-risio, -├│nis. d. de-rid├ęre, a lua ├«n r├«s). Luare ├«n r├«s. ├Än deriziune, ├«n r├«s, ├«n batjocur─â.
deriziune s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA.

Deriziune dex online | sinonim

Deriziune definitie

Intrare: deriziune
deriziune substantiv feminin
  • silabisire: -zi-u-