derivat definitie

31 definiții pentru derivat

derivá [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / Pzi: ~ív / E: fr dériver, lat derivo, -are] 1 vt A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normală a fluidelor organice. 3 vt A se trage, a proveni, a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din... 5 vt A arăta proveniența unui cuvânt prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei funcții. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent Si: a devia.
derivát1 sn [At: MDA ms / E: deriva] 1-8 Derivare (1-6, 8-9).
derivát2, ~ă [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~ați, ~e / E: deriva] 1 a Care derivă (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. 4 a (D. vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. 5 a (D. căi de comunicație, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie primă. 8 sn Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 9 sn Lucru care derivă (3) din altul. 10 sf (Mat) Limită a raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero.
DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.
DERIVÁT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.
DERIVÁT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele derivă din lene. ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul cuvintelor) A proveni, a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvînt din altul. Limba romînă derivă din limba latină. Cuvîntul romînesc «obraz» derivă din cuvîntul vechi slav «obrazŭ». b) (Despre cuvinte; cu determinări introduse prin prep. «de la») A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuvîntul «fierar» derivă de la «fier», căruia i s-a alipit sufixul «-ar». 2. Tranz. (Tehn.) A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A abate vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale existentă, construită sau improvizată în acest scop. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vîntului sau a unui curent; a devia. Vaporul derivă mult spre dreapta, din cauza furtunii.
DERIVÁT1, (1) derivați, s. m. și (2-4) derivate, s. n. 1. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. 2. Produs industrial extras dintr-o materie primă. Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158. 3. (Lingv.) Cuvînt care derivă (1 b) de la alt cuvînt. «Muncitor» e un derivat de la «munci». 4. Lucru care rezultă, își trage obîrșia, derivă (1) din altul. Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337.
DERIVÁT2, -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.
derivá (a ~) vb., ind. prez. 3 derívă
derivát1 (substanță) s. m., pl. deriváți
derivát2 (produs industrial, cuvânt, lucru) s. n., pl. deriváte
derivá vb., ind. prez. 1 sg. derív, 3 sg. și pl. derívă
derivát (chim.) s. m., pl. deriváți
derivát (produs industrial, cuvânt) s. n., pl. deriváte
DERIVÁ vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvântul „înflori” ~ din substantivul „floare”.)
DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare].
DERIVÁT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].
DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare)
DERIVÁT I. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero. (< deriva, după fr. dérivée)
A DERIVÁ derív 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direcția dată sub influența vânturilor sau a curenților; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (funcții) A determina prin calcul pentru a obține derivata. 3) (ape curgătoare) A abate din albie, dând o direcție nouă. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicație pe alta. /<fr. dériver, lat. derivare
DERIVÁT1 ~te n. 1) gram. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 2) Produs industrial obținut dintr-o materie primă. /v. a deriva
DERIVÁT2 ~ți m. Substanță preparată din altă substanță păstrând structura de bază a acesteia. /v. a deriva
derivà v. 1. a-și avea cauza, a proveni: din ambițiune derivă multe rele; 2. Gram. a-și trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor sângele, umorile organismului.
derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta.
derív, a -á v. tr. (lat. de-rivo, riváre, d. rivus, rîŭ. V. rival). Depărtez de cursu orĭ de drumu luĭ. Gram. Trag originea unuĭ cuvînt. V. refl. Vin, provin: Român se derivă din Roman, cașu se derivă din lapte. – ca v. intr. e greșit. Decĭ: cașu se derivă, nu: derivă.
*derivát n., pl. e saŭ și m. Gram. Cuvînt care se derivă din alt cuvînt: făget e un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altuĭa: cașu e un derivat al lapteluĭ.
DERIVA vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvîntul „naștere” ~ din verbul „naște”.)
DERIVÁT, -Ă adj. (< derivá < fr. dériver, it., lat. derivare): în sintagma cuvânt derivat (v.).
DERIVÁT s. n. (< adj. derivat, -ă): cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt, ca degețel (< deget + suf. -el). ◊ ~ moționál: d. obținut prin procedeul moțiunii, adică prin folosirea unui sufix moțional, ca gâscan (< gâscă + suf. -an), tigroaică (< tigru + suf. -oaică) etc. ◊ ~ colectív: d. obținut prin folosirea unui sufix colectiv, ca brădet (< brad + suf. -et), studențime (< student + suf. -ime) etc. ◊ ~ augmentatív: d. obținut prin folosirea unui sufix augmentativ, ca băiețandru (< băiat + suf. -andru), iepuroi (< iepure + suf. -oi) etc. ◊ ~ diminutivál: d. obținut prin folosirea unui sufix diminutival, ca bidonaș (< bidon + suf. -aș), nuculeț (< nuc + suf. -uleț) etc. ◊ ~ regresív: d. realizat prin derivare regresivă, ca licăr (< licări), schimb (< schimba) etc.

derivat dex

Intrare: deriva (1 deriv)
deriva 1 deriv verb grupa I conjugarea I
Intrare: deriva (1 derivez)
deriva 1 derivez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: derivat (adj.)
derivat substantiv neutru adjectiv
Intrare: derivat (s.m.)
derivat substantiv neutru substantiv masculin