Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru derivat

deriv├í [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / Pzi: ~├şv / E: fr d├ęriver, lat derivo, -are] 1 vt A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normal─â a fluidelor organice. 3 vt A se trage, a proveni, a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din... 5 vt A ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei func╚Ťii. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent Si: a devia.
derivát1 sn [At: MDA ms / E: deriva] 1-8 Derivare (1-6, 8-9).
deriv├ít2, ~─â [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deriva] 1 a Care deriv─â (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Ab─âtut din albia sa natural─â. 4 a (D. vehicule) Ab─âtut de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. 5 a (D. c─âi de comunica╚Ťie, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substan╚Ť─â preparat─â din alta ╚Öi care de obicei p─âstreaz─â structura de baz─â a substan╚Ťei din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie prim─â. 8 sn Cuv├ónt care deriv─â din alt cuv├ónt. 9 sn Lucru care deriv─â (3) din altul. 10 sf (Mat) Limit─â a raportului dintre cre╚Öterea func╚Ťiei ╚Öi cre╚Öterea variabilei, c├ónd cre╚Öterea variabilei tinde c─âtre zero.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×de laÔÇŁ) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent; a devia. ÔÇô Din fr. d├ęriver, lat. derivare.
DERIV├üT, -─é, (I) deriva╚Ťi, -te, adj., (II 1) deriva╚Ťi, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriv─â (1) din ceva. ÔÖŽ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Ab─âtut din albia sa natural─â. ÔÖŽ (Despre vehicule) Ab─âtut de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. ÔÖŽ (Despre c─âi de comunica╚Ťie, canale) Ab─âtut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substan╚Ť─â preparat─â din alta ╚Öi care de obicei p─âstreaz─â structura de baz─â a substan╚Ťei din care provine. 2. S. n. Produs industrial ob╚Ťinut prin prelucrarea unei materii prime de baz─â. 3. S. n. Cuv├ónt care deriv─â din alt cuv├ónt. 4. S. n. Lucru care rezult─â, deriv─â (1) din altul. ÔÇô V. deriva.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×de laÔÇŁ) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent; a devia. ÔÇô Din fr. d├ęriver, lat. derivare.
DERIV├üT, -─é, deriva╚Ťi, -te, adj., (II 1) deriva╚Ťi, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriv─â (1) din ceva. ÔÖŽ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Ab─âtut din albia sa natural─â. ÔÖŽ (Despre vehicule) Ab─âtut de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. ÔÖŽ (Despre c─âi de comunica╚Ťie, canale) Ab─âtut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substan╚Ť─â preparat─â din alta ╚Öi care de obicei p─âstreaz─â structura de baz─â a substan╚Ťei din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie prim─â. 3. S. n. Cuv├ónt care deriv─â din alt cuv├ónt. 4. S. n. Lucru care rezult─â, deriv─â (1) din altul. ÔÇô V. deriva.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele deriv─â din lene. ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul cuvintelor) A proveni, a-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├«nt din altul. Limba rom├«n─â deriv─â din limba latin─â. Cuv├«ntul rom├«nesc ┬źobraz┬╗ deriv─â din cuv├«ntul vechi slav ┬źobraz┼ş┬╗. b) (Despre cuvinte; cu determin─âri introduse prin prep. ┬źde la┬╗) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuv├«ntul ┬źfierar┬╗ deriv─â de la ┬źfier┬╗, c─âruia i s-a alipit sufixul ┬ź-ar┬╗. 2. Tranz. (Tehn.) A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A abate vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale existent─â, construit─â sau improvizat─â ├«n acest scop. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├«ntului sau a unui curent; a devia. Vaporul deriv─â mult spre dreapta, din cauza furtunii.
DERIV├üT1, (1) deriva╚Ťi, s. m. ╚Öi (2-4) derivate, s. n. 1. (Chim.) Substan╚Ť─â preparat─â din alta ╚Öi care de obicei p─âstreaz─â structura de baz─â a substan╚Ťei din care provine. Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. 2. Produs industrial extras dintr-o materie prim─â. Acum face o lucrare foarte important─â: derivatele din arpaca╚Ö. BARANGA, I. 158. 3. (Lingv.) Cuv├«nt care deriv─â (1 b) de la alt cuv├«nt. ┬źMuncitor┬╗ e un derivat de la ┬źmunci┬╗. 4. Lucru care rezult─â, ├«╚Öi trage ob├«r╚Öia, deriv─â (1) din altul. Cred c─â acest sentiment era mai cur├«nd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337.
DERIV├üT2, -─é, deriva╚Ťi, -te, adj. 1. Care deriv─â, se trage, decurge, rezult─â, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuv├«nt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Ab─âtut din albia sa natural─â. ÔÖŽ (Despre vehicule) Ab─âtut de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. ÔÖŽ (Despre o cale de comunica╚Ťie, un canal) Ab─âtut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.
deriv├í (a ~) vb., ind. prez. 3 der├şv─â
deriv├ít1 (substan╚Ť─â) s. m., pl. deriv├í╚Ťi
derivát2 (produs industrial, cuvânt, lucru) s. n., pl. deriváte
deriv├í vb., ind. prez. 1 sg. der├şv, 3 sg. ╚Öi pl. der├şv─â
deriv├ít (chim.) s. m., pl. deriv├í╚Ťi
derivát (produs industrial, cuvânt) s. n., pl. deriváte
DERIV├ü vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuv├óntul ÔÇ×├«nfloriÔÇŁ ~ din substantivul ÔÇ×floareÔÇŁ.)
DERIV├ü vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) A avea originea ├«n..., a veni din... 2. tr. A abate o ap─â din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se ├«ndep─ârta de la direc╚Ťia de mers sub influen╚Ťa v├ónturilor, a curen╚Ťilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. d├ęriver, it., lat. derivare].
DERIV├üT, -─é adj. 1. Care deriv─â, decurge. 2. (Despre o ap─â) Ab─âtut din cursul s─âu, din albia sa natural─â. // s.m. ╚Öi n. Substan╚Ť─â preparat─â din alt─â substan╚Ť─â ╚Öi care se aseam─ân─â ca structur─â molecular─â cu substan╚Ťa din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumit─â materie prim─â. 2. Cuv├ónt format prin derivare de la alt cuv├ónt. 3. Lucru care deriv─â din altul. [< deriva].
DERIV├ü vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ÔŚŐ (lingv.) a-╚Öi avea originea ├«n... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direc╚Ťia de mers sub influen╚Ťa v├ónturilor, a curen╚Ťilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei func╚Ťii. 2. a abate o ap─â din cursul ei firesc. (< fr. d├ęriver, lat. derivare)
DERIV├üT I. s. m. substan╚Ť─â preparat─â din alt─â substan╚Ť─â ╚Öi care se aseam─ân─â ca structur─â molecular─â cu substan╚Ťa din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumit─â materie prim─â. 2. cuv├ónt format prin derivare de la un alt cuv├ónt. 3. lucru care deriv─â din altul. III. s. f. (mat.) limita (finit─â) a raportului dintre cre╚Öterea unei func╚Ťii ╚Öi cre╚Öterea argumentului, c├ónd acesta tinde c─âtre zero. (< deriva, dup─â fr. d├ęriv├ęe)
A DERIV├ü der├şv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direc╚Ťia dat─â sub influen╚Ťa v├ónturilor sau a curen╚Ťilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (func╚Ťii) A determina prin calcul pentru a ob╚Ťine derivata. 3) (ape curg─âtoare) A abate din albie, d├ónd o direc╚Ťie nou─â. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. /<fr. d├ęriver, lat. derivare
DERIV├üT1 ~te n. 1) gram. Cuv├ónt format prin derivare de la alt cuv├ónt. 2) Produs industrial ob╚Ťinut dintr-o materie prim─â. /v. a deriva
DERIV├üT2 ~╚Ťi m. Substan╚Ť─â preparat─â din alt─â substan╚Ť─â p─âstr├ónd structura de baz─â a acesteia. /v. a deriva
deriv├á v. 1. a-╚Öi avea cauza, a proveni: din ambi╚Ťiune deriv─â multe rele; 2. Gram. a-╚Öi trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor s├óngele, umorile organismului.
derivat a. care ├«╚Öi trage originea dela altul. ÔĽĹ n. vorb─â ce deriv─â dintrÔÇÖalta.
der├şv, a -├í v. tr. (lat. de-rivo, riv├íre, d. rivus, r├«┼ş. V. rival). Dep─ârtez de cursu or─ş de drumu lu─ş. Gram. Trag originea unu─ş cuv├«nt. V. refl. Vin, provin: Rom├ón se deriv─â din Roman, ca╚Öu se deriv─â din lapte. ÔÇô ca v. intr. e gre╚Öit. Dec─ş: ca╚Öu se deriv─â, nu: deriv─â.
*deriv├ít n., pl. e sa┼ş ╚Öi m. Gram. Cuv├«nt care se deriv─â din alt cuv├«nt: f─âget e un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altu─şa: ca╚Öu e un derivat al laptelu─ş.
DERIVA vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecin╚Ťe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuv├«ntul ÔÇ×na╚ÖtereÔÇŁ ~ din verbul ÔÇ×na╚ÖteÔÇŁ.)
DERIV├üT, -─é adj. (< deriv├í < fr. d├ęriver, it., lat. derivare): ├«n sintagma cuv├ónt derivat (v.).
DERIV├üT s. n. (< adj. derivat, -─â): cuv├ónt format prin derivare de la un alt cuv├ónt, ca dege╚Ťel (< deget + suf. -el). ÔŚŐ ~ mo╚Ťion├íl: d. ob╚Ťinut prin procedeul mo╚Ťiunii, adic─â prin folosirea unui sufix mo╚Ťional, ca g├óscan (< g├ósc─â + suf. -an), tigroaic─â (< tigru + suf. -oaic─â) etc. ÔŚŐ ~ colect├şv: d. ob╚Ťinut prin folosirea unui sufix colectiv, ca br─âdet (< brad + suf. -et), studen╚Ťime (< student + suf. -ime) etc. ÔŚŐ ~ augmentat├şv: d. ob╚Ťinut prin folosirea unui sufix augmentativ, ca b─âie╚Ťandru (< b─âiat + suf. -andru), iepuroi (< iepure + suf. -oi) etc. ÔŚŐ ~ diminutiv├íl: d. ob╚Ťinut prin folosirea unui sufix diminutival, ca bidona╚Ö (< bidon + suf. -a╚Ö), nucule╚Ť (< nuc + suf. -ule╚Ť) etc. ÔŚŐ ~ regres├şv: d. realizat prin derivare regresiv─â, ca lic─âr (< lic─âri), schimb (< schimba) etc.

Derivat dex online | sinonim

Derivat definitie

Intrare: deriva (1 deriv)
deriva 1 deriv verb grupa I conjugarea I
Intrare: deriva (1 derivez)
deriva 1 derivez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: derivat (adj.)
derivat substantiv neutru adjectiv
Intrare: derivat (s.m.)
derivat substantiv neutru substantiv masculin