Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru derivare

deriv├í [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / Pzi: ~├şv / E: fr d├ęriver, lat derivo, -are] 1 vt A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normal─â a fluidelor organice. 3 vt A se trage, a proveni, a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din... 5 vt A ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei func╚Ťii. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent Si: a devia.
deriv├íre sf [At: MAIORESCU, L. 62 / Pl: ~vß║»ri / E: deriva] 1 Abatere a unei ape curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal Si: derivat1 (1), deriva╚Ťie (1). 2 (Med) Schimbare a circul─ârii normale a fluidelor organice Si: derivat1 (2), deriva╚Ťie (2). 3 Provenire, rezultare a unui lucru din ceva Si: derivat1 (3), deriva╚Ťie (3). 4 (Lin) Provenire a unui cuv├ónt din altul Si: derivat1 (4), deriva╚Ťie (4). 5 (Lin) Explicare a provenien╚Ťei unui cuv├ónt din altul Si: derivat1 (5), deriva╚Ťie (5). 6 (Lin) Procedeu prin care se formeaz─â un cuv├ónt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor Si: derivat1 (6), deriva╚Ťie (6). 7 (├Äs) ~ regresiv─â sau invers─â Derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvintele deja existente. 8 Ramificare a unei c─âi de comunica╚Ťie sau a unui canal de la traseul principal, form├ónd un traseu principal Si: derivat1 (7). 9 ├Ändreptare a circula╚Ťiei vehiculelor de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale Si: derivat1 (8), deriva╚Ťie (8). 10 Opera╚Ťie folosit─â ├«n calculul diferen╚Ťial pentru ob╚Ťinerea unei derivate Si: deriva╚Ťie (9).
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×de laÔÇŁ) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent; a devia. ÔÇô Din fr. d├ęriver, lat. derivare.
DERIV├üRE, deriv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deriva ╚Öi rezultatul ei. 1. Provenire a unui lucru din... ÔÖŽ (Lingv.) a) Provenire a unui cuv├ónt din altul, ar─âtare a provenien╚Ťei unui cuv├ónt din altul. b) Procedeu prin care se formeaz─â un cuv├ónt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; deriva╚Ťie (3). ÔÖŽ (Lingv.; ├«n sintagmele) Derivare regresiv─â (sau invers─â) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Opera╚Ťie folosit─â ├«n calculul diferen╚Ťial pentru ob╚Ťinerea unei derivate. ÔÇô V. deriva.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul lor) A-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├ónt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×de laÔÇŁ) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A ├«ndrepta vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent; a devia. ÔÇô Din fr. d├ęriver, lat. derivare.
DERIV├üRE, deriv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deriva ╚Öi rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ÔÖŽ (Lingv.) a) Provenire a unui cuv├ónt din altul, ar─âtare a provenien╚Ťei unui cuv├ónt din altul. b) Procedeu prin care se formeaz─â un cuv├ónt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; deriva╚Ťie (3). ÔÖŽ (Lingv.; ├«n sintagmele) Derivare regresiv─â (sau invers─â) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Opera╚Ťie folosit─â ├«n calculul diferen╚Ťial pentru ob╚Ťinerea unei derivate. ÔÇô V. deriva.
DERIV├ü, der├şv, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele deriv─â din lene. ÔÖŽ (Lingv.) a) (Despre limb─â, cuvinte ╚Öi sensul cuvintelor) A proveni, a-╚Öi trage originea din...; (tranz.) a ar─âta provenien╚Ťa unui cuv├«nt din altul. Limba rom├«n─â deriv─â din limba latin─â. Cuv├«ntul rom├«nesc ┬źobraz┬╗ deriv─â din cuv├«ntul vechi slav ┬źobraz┼ş┬╗. b) (Despre cuvinte; cu determin─âri introduse prin prep. ┬źde la┬╗) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuv├«ntul ┬źfierar┬╗ deriv─â de la ┬źfier┬╗, c─âruia i s-a alipit sufixul ┬ź-ar┬╗. 2. Tranz. (Tehn.) A abate o ap─â curg─âtoare din albia ei natural─â ├«n alt─â albie sau ├«ntr-un canal. ÔÖŽ A abate vehiculele de pe o cale de comunica╚Ťie pe alt─â cale existent─â, construit─â sau improvizat─â ├«n acest scop. ÔÖŽ A ramifica o cale de comunica╚Ťie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se dep─ârta din drumul s─âu normal sub ac╚Ťiunea v├«ntului sau a unui curent; a devia. Vaporul deriv─â mult spre dreapta, din cauza furtunii.
DERIV├üRE, deriv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deriva. 1. Provenire, cobor├«re din... ÔÖŽ (Lingv.) a) Provenirea unui cuv├«nt din altul; ar─âtarea provenien╚Ťei unui cuv├«nt din altul. La derivarea cuvintelor trebuie s─â se aib─â ├«n vedere at├«t forma, c├«t ╚Öi sensul. b) Procedeu prin care se formeaz─â un cuv├«nt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; deriva╚Ťie (3). Un important mijloc de ├«mbog─â╚Ťire a vocabularului este derivarea. GRAUR, F. L. 197. ÔŚŐ Derivare regresiv─â v. regresiv. 2. (Mat.) Opera╚Ťie folosit─â ├«n calculul diferen╚Ťial pentru ob╚Ťinerea unei derivate.
deriv├í (a ~) vb., ind. prez. 3 der├şv─â
deriváre s. f., g.-d. art. derivắrii; pl. derivắri
deriv├í vb., ind. prez. 1 sg. der├şv, 3 sg. ╚Öi pl. der├şv─â
deriváre s. f., g.-d. art. derivării; pl. derivări
DERIV├ü vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuv├óntul ÔÇ×├«nfloriÔÇŁ ~ din substantivul ÔÇ×floareÔÇŁ.)
DERIV├üRE s. (LINGV.) 1. deriva╚Ťie. (~ cu sufixe.) 2. derivare progresiv─â. v. afixare.
DERIV├ü vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ÔÖŽ (Lingv.) A avea originea ├«n..., a veni din... 2. tr. A abate o ap─â din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se ├«ndep─ârta de la direc╚Ťia de mers sub influen╚Ťa v├ónturilor, a curen╚Ťilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei func╚Ťii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. d├ęriver, it., lat. derivare].
DERIV├üRE s.f. 1. Provenire, cobor├óre din... 2. Procedeu de formare a cuvintelor cu afixe. ÔŚŐ Derivare progresiv─â = procedeu de formare a cuvintelor prin ad─âugarea afixelor; derivare regresiv─â = procedeu de formare a unui cuv├ónt nou prin suprimarea unui sufix de la un cuv├ónt deja existent ├«n limb─â. 3. (Mat.) Opera╚Ťie de calcul diferen╚Ťial prin care se ob╚Ťine o derivat─â. [< deriva].
DERIV├ü vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ÔŚŐ (lingv.) a-╚Öi avea originea ├«n... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direc╚Ťia de mers sub influen╚Ťa v├ónturilor, a curen╚Ťilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei func╚Ťii. 2. a abate o ap─â din cursul ei firesc. (< fr. d├ęriver, lat. derivare)
DERIV├üRE s. f. 1. provenire, cobor├óre din... 2. (lingv.) provenire a unui cuv├ónt din altul. *procedeu de formare a cuvintelor prin ad─âugare de afixe sau prin suprimarea lor. ÔÖŽ ~ progresiv─â = derivare bazat─â pe ad─âugarea formativelor, a afixelor; ~ regresiv─â (sau invers─â) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinen╚Ťelor sau a sufixelor. 3. (mat.) opera╚Ťie de calcul diferen╚Ťial prin care se ob╚Ťine o derivat─â. 4. (inform.) trecere de la un cuv├ónt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formal─â. (< deriva)
A DERIV├ü der├şv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direc╚Ťia dat─â sub influen╚Ťa v├ónturilor sau a curen╚Ťilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (func╚Ťii) A determina prin calcul pentru a ob╚Ťine derivata. 3) (ape curg─âtoare) A abate din albie, d├ónd o direc╚Ťie nou─â. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunica╚Ťie pe alta. /<fr. d├ęriver, lat. derivare
deriv├á v. 1. a-╚Öi avea cauza, a proveni: din ambi╚Ťiune deriv─â multe rele; 2. Gram. a-╚Öi trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor s├óngele, umorile organismului.
der├şv, a -├í v. tr. (lat. de-rivo, riv├íre, d. rivus, r├«┼ş. V. rival). Dep─ârtez de cursu or─ş de drumu lu─ş. Gram. Trag originea unu─ş cuv├«nt. V. refl. Vin, provin: Rom├ón se deriv─â din Roman, ca╚Öu se deriv─â din lapte. ÔÇô ca v. intr. e gre╚Öit. Dec─ş: ca╚Öu se deriv─â, nu: deriv─â.
*deriva╚Ťi├║ne f. (lat. deriv├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a deriva, de a abate o ap─â (r├«u, canal, lac). Ap─â ab─âtut─â ast-fel. Med. Abaterea s├«ngelu─ş ├«ntrÔÇÖo parte ca s─â ├«nl─âture o irita╚Ťiune morbid─â (revulsiune): vezic─âtorile provoac─â o deriva╚Ťiune a boale─ş. Gram. Modu cum se formeaz─â un cuv├«nt din altu. Fiz. Comunica╚Ťiunea conductoare electric─â pin mijlocu altu─ş conduc─âtor ├«ntre do┼ş─â puncte ale unu─ş circuit ├«nchis. Mar. Mi╚Öcarea pin care un corp se dep─ârteaz─â de direc╚Ťiunea normal─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
DERIVA vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecin╚Ťe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuv├«ntul ÔÇ×na╚ÖtereÔÇŁ ~ din verbul ÔÇ×na╚ÖteÔÇŁ.)
DERIVARE s. (LINGV.) deriva╚Ťie. (~ cu sufixe.)
DERIV├üRE s. f. (< deriv├í < fr. d├ęriver, it., lat. derivare): procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul formativelor (forman╚Ťilor), al afixelor (prefixe ╚Öi sufixe) care se asociaz─â cu cuvintele-baz─â sau care sunt suprimate de la acestea, ├«n vederea ob╚Ťinerii unor noi unit─â╚Ťi lexicale. ÔŚŐ ~ pr├│prie: d. ├«n care prezen╚Ťa formativelor (forman╚Ťilor, afixelor) este obligatorie (v. d. progresiv─â). ÔŚŐ ~ impr├│prie: d. ├«n care formativele (forman╚Ťii, afixele) lipsesc, dar ├«n care intervine reorganizarea sintagmatic─â a enun╚Ťului (v. d. regresiv─â ╚Öi conversi├║ne). ÔŚŐ ~ progres├şv─â: d. proprie, bazat─â pe ad─âugarea formativelor, a afixelor (prefixe ╚Öi sufixe) la anumite cuvinte, pentru formarea unor cuvinte noi. Astfel: ne- + drept > nedrept, pre- + vedea > prevedea, re- + face > reface, bi- + lunar > bilunar, ultra- + sensibil > ultrasensibil, termo- +central─â > termocentral─â; b─âiat + -a╚Ö > b─âie╚Ťa╚Ö, copil + -andru> copilandru, muncitor + -ime > muncitorime, fum + -ega > fumega, c├óine + -este > c├óine╚Öte etc. ÔŚŐ ~ regres├şv─â: d. improprie, bazat─â pe suprimarea formativelor, a desinen╚Ťelor sau a sufixelor lexicale, la anumite cuvinte. Astfel: substantivele agud, alun, c─âlin, c─âp╚Öun, cintez, coac─âz, frag, ma╚Öter (ÔÇ×tat─â vitregÔÇŁ), nuc, mur ╚Öi smochin au luat na╚Ötere ├«n urma unei false analize pe care o fac vorbitorii desinen╚Ťei -─â de nominativ singular nearticulat a substantivelor agud─â, alun─â, c─âlin─â, c─âp╚Öun─â, cintez─â, coac─âz─â, frag─â, ma╚Öter─â (ÔÇ×mam─â vitreg─âÔÇŁ), nuc─â, mur─â ╚Öi smochin─â, socotind-o morfem lexical ╚Öi separ├ónd-o de r─âd─âcinile acestora; substantivele alint, auz, ast├ómp─âr, blestem, c├ónt, c├ó╚Ötig, gre╚Ö, lic─âr, ├«nv─â╚Ť ╚Öi schimb s-au format prin ├«ndep─ârtarea sufixelor lexicale -a ╚Öi respectiv -i de la infinitivele verbelor alinta, auzi, ast├ómp─âra, blestema, c├ónta, c├ó╚Ötiga, gre╚Öi, lic─âri, ├«nv─â╚Ťa ╚Öi schimba. ÔŚŐ ~ parasint├ętic─â: d. proprie prin care se formeaz─â un cuv├ónt nou, ata╚Ö├ónd simultan sau succesiv un sufix ╚Öi un prefix la acela╚Öi cuv├ónt-baz─â, ca ├«n exemplele ├«mb─ârb─âta (< ├«n- + b─ârbat + -a), ├«nchipui (< ├«n- + chip + -ui), ├«ndurera (< ├«n- + durere + -a), ├«ncuietoare (< ├«ncuia + -toare), descuietoare (< descuia + -toare), ├«mbucur─âtor (< ├«mbucura + ─âtor) etc. ÔŚŐ ~ sinon├şmic─â: procedeu prin care un cuv├ónt cap─ât─â sensul figurat al altui cuv├ónt cu care este aproximativ sinonim sau asem─ân─âtor ├«n ├«n╚Ťelesul propriu. Astfel: unui om viteaz, ├«n loc de vultur i se mai spune ╚Öi ╚Öoim; copiilor mici, ├«n loc de g├ónd─âcei, li se mai spune ╚Öi mormoloci sau broscu╚Ťe; capului, ├«n loc de bostan i se mai spune ╚Öi dovleac sau t─ârt─âcu╚Ť─â; pentru no╚Ťiunea de ÔÇ×m-am nenorocitÔÇŁ s-au folosit verbele m-am ars, m-am fript ╚Öi m-am pr─âjit. Prin d. sinonimic─â un cuv├ónt poate lua locul altui cuv├ónt ├«ntr-o expresie sau ├«ntr-o locu╚Ťiune: pentru no╚Ťiunea de ÔÇ×a nec─âjiÔÇŁ s-au folosit expresiile a face zile amare, a face zile fripte, a face zile negre, a face zile grele.

Derivare dex online | sinonim

Derivare definitie

Intrare: deriva (1 deriv)
deriva 1 deriv verb grupa I conjugarea I
Intrare: derivare
derivare substantiv feminin
Intrare: deriva (1 derivez)
deriva 1 derivez verb grupa I conjugarea a II-a