Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru deriva╚Ťie

deriva╚Ťie sf [At: I. D. GHICA, P. ap. CADE / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr d├ęrivation, lat derivatio, -onis] 1-9 Derivare (1-6, 8-10). 10 Comunicare printr-un al doilea conductor ├«ntre dou─â puncte ale unui circuit ├«nchis prin care circul─â curen╚Ťi deriva╚Ťi. 11 Abatere a unui proiectil din planul de tragere cauzat─â de rota╚Ťia ├«n jurul axei sale. 12 Abatere, dep─ârtare a unui vas plutitor din drumul normal sub ac╚Ťiunea v├óntului sau a unui curent.
DERIV├ü╚ÜIE, deriva╚Ťii, s. f. 1. Ramifica╚Ťie secundar─â, temporar─â sau permanent─â, a unui curs de ap─â, a unei canaliz─âri, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei c─âi de comunica╚Ťie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzat─â de rota╚Ťia ├«n jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Opera╚Ťie ├«n cadrul analizei matematice, folosit─â pentru a g─âsi derivata unei func╚Ťii. [Var.: (├«nv.) deriva╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęrivation, lat. derivatio, -onis.
DERIVA╚ÜI├ÜNE s. f. v. deriva╚Ťie.
DERIV├ü╚ÜIE, deriva╚Ťii, s. f. 1. Ramifica╚Ťie secundar─â, temporar─â sau permanent─â, a unui curs de ap─â, a unei canaliz─âri, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei c─âi de comunica╚Ťie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzat─â de rota╚Ťia ├«n jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Opera╚Ťie ├«n cadrul analizei matematice, folosit─â pentru a g─âsi derivata unei func╚Ťii. [Var.: (├«nv.) deriva╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęrivation, lat. derivatio, -onis.
DERIVA╚ÜI├ÜNE s. f. v. deriva╚Ťie.
DERIV├ü╚ÜIE, deriva╚Ťii, s. f. 1. Ramifica╚Ťie secundar─â (permanent─â sau temporar─â) a unui curs de ap─â, a unei canaliz─âri, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei c─âi de comunica╚Ťie. ╚śoseaua fiind ├«n repara╚Ťie, automobilele o luau pe deriva╚Ťie. ÔÖŽ Lucrare prin care se abate un curs de ap─â (pentru iriga╚Ťie, alimentarea unui ora╚Ö etc.). 2. (Mil.) Abaterea unui proiectil din planul de tragere, cauzat─â de rota╚Ťia ├«n jurul axei sale. 3. (Lingv.) Derivare (1 b). ┬źC─âsu╚Ť─â┬╗ este format prin deriva╚Ťie din ┬źcas─â┬╗. Ôľş Fondul principal de cuvinte e ├«n raporturi str├«nse cu structura gramatical─â ╚Öi datorit─â sistemului de deriva╚Ťie prin afixe sau alte mijloace. L. ROM. 1953, nr. 1, 23. Declinarea, conjugarea sau deriva╚Ťia cuvintelor s├«nt legile organiz─ârii interne ale limbii. MACREA, F. 18. 4. (Mat.) Opera╚Ťie ├«n cadrul analizei matematice, folosit─â pentru a g─âsi derivata unei func╚Ťiuni. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) deriva╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (ODOBESCU, S. III 29) s. f.
DERIVA╚ÜI├ÜNE s. f. v. deriva╚Ťie.
deriv├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. deriv├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. deriv├í╚Ťiei; pl. deriv├í╚Ťii, art. deriv├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
deriv├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. deriv├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. deriv├í╚Ťiei; pl. deriv├í╚Ťii, art. deriv├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DERIVÁȚIE s. v. derivare.
DERIV├ü╚ÜIE s.f. 1. Ramifica╚Ťie, bra╚Ť al unei ape, al unei canaliz─âri, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocat─â de mi╚Öcarea sa de rota╚Ťie. 3. Derivare (3) [├«n DN]. 4. Abatere a s├óngelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului ├«n alta. ÔÖŽ Modificare a tulbur─ârilor organice prin producerea unei reac╚Ťii dintr-o alt─â zon─â. [Gen. -iei, var. deriva╚Ťiune s.f. / cf. fr. d├ęrivation, it. derivazione, lat. derivatio].
DERIVA╚ÜI├ÜNE s.f. v. deriva╚Ťie.
DERIV├ü╚ÜIE s. f. 1. ramifica╚Ťie secundar─â a unei c─âi de comunica╚Ťie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnic─â pentru transportul apei ├«ntre conducta principal─â sau surs─â ╚Öi punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a s├óngelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului ├«n alta. ÔŚŐ modificare a tulbur─ârilor organice prin producerea unei reac╚Ťii ├«ntr-o alt─â zon─â. (< fr. d├ęrivation, lat. derivatio)
DERIV├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramifica╚Ťie secundar─â a unui curs de ap─â, a unei c─âi de comunica╚Ťie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzat─â de rota╚Ťia ├«n jurul axei sale. [Art. deriva╚Ťia; G.-D. deriva╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. d├ęrivation, lat. derivatio, ~onis
deriva╚Ťi(un)e f. 1. Med. ac╚Ťiunea de a deriva; 2. Gram. modul cum o vorb─â deriv─â dintrÔÇÖalta.
*deriva╚Ťi├║ne f. (lat. deriv├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a deriva, de a abate o ap─â (r├«u, canal, lac). Ap─â ab─âtut─â ast-fel. Med. Abaterea s├«ngelu─ş ├«ntrÔÇÖo parte ca s─â ├«nl─âture o irita╚Ťiune morbid─â (revulsiune): vezic─âtorile provoac─â o deriva╚Ťiune a boale─ş. Gram. Modu cum se formeaz─â un cuv├«nt din altu. Fiz. Comunica╚Ťiunea conductoare electric─â pin mijlocu altu─ş conduc─âtor ├«ntre do┼ş─â puncte ale unu─ş circuit ├«nchis. Mar. Mi╚Öcarea pin care un corp se dep─ârteaz─â de direc╚Ťiunea normal─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
DERIVAȚIE s. (LINGV.) derivare. (~ cu prefixe.)

Deriva╚Ťie dex online | sinonim

Deriva╚Ťie definitie

Intrare: deriva╚Ťie
deriva╚Ťiune
deriva╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e