Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru deretecat

deretic├í [At: PSALT. 89/34 / V: ~tec├í, diretec├í, dir~, diritic├í, ~r─ât~, dir─ât~, d─âr─ât~, d─âr─âtec├í, ~r─âdic├í, ~redic├í, ~ridica, dir─âdic├í, diridic├í, derdic├í, dirdic├í, dr─âdic├í / Pzi: ~├ętic / E: lat deradicare] 1 vt (├Änv) A ├«nl─âtura, a face s─â dispar─â. 2 vt (├Änv) A sc─âpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (├Änv) A d─ârui. 4 vi A face ordine ╚Öi cur─â╚Ťenie prin cas─â. 5 vt A pune ceva ├«n ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o rait─â) prin ├«mprejurimi.
drădicá v vz deretica
DERĂTECÁ vb. I v. deretica.
DERDICÁ vb. I v. deretica.
DERETECÁ vb. I v. deretica.
DERETIC├ü, der├ętic, vb. I. Intranz. A face ordine ╚Öi cur─â╚Ťenie prin cas─â. ÔÖŽ Tranz. A pune ceva ├«n ordine; a aranja. [Var.: der─âtec├í, derdic├í, deretec├í vb. I] ÔÇô Lat. de-radicare.
DERĂTECÁ vb. I v. deretica.
DERDICÁ vb. I v. deretica.
DERETECÁ vb. I v. deretica.
DERETIC├ü, der├ętic, vb. I. Intranz. A face ordine ╚Öi cur─â╚Ťenie prin cas─â. ÔÖŽ Tranz. A pune ceva ├«n ordine; a aranja. [Var.: der─âtec├í, derdic├í, deretec├í vb. I] ÔÇô Lat. de-radicare.
DERĂTECÁ vb. I v. deretica.
DERDICÁ vb. I v. deretica.
DERETECÁ vb. I v. deretica.
DERETECÁT, -Ă adj. v. dereticat.
DERETIC├ü, der├ętic, vb. I. 1. Intranz. A face r├«nduial─â, a cur─â╚Ťa prin cas─â (scutur├«nd a╚Öternutul, ╚Öterg├«nd praful, m─âtur├«nd etc.). Se mi╚Öca ├«ncolo ╚Öi ├«ncoace prin camer─â, deretic├«nd ╚Öi a╚Öez├«nd. Deretica smuncind ╚Öi a╚Öeza tr├«ntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata ╚Öi scutur─â ╚Öi deretic─â. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) ├«n ordine, a aranja. Afar─â se auzea ploaia cernut─â f─âr─â istov, glasul birjarului deretic├«nd ceva ├«n jurul tr─âsurii. C. PETRESCU, S. 81. ├Än vremea asta tu deretic─â toate ╚Öi preg─âte╚Öte cele de cuviin╚Ť─â. SADOVEANU, D. P. 78. ÔÇô Variante: (regional) der─âdic├í (SBIERA, P. 31), der─âtec├í (VLAHU╚Ü─é, N. 9), derdic├í, d├ęrdic (CREANG─é, A. 69), deretec├í (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), diretic├í (la TDRG) vb. I.
DERETIC├üT2, -─é, deretica╚Ťi, -te, adj. (Despre interiorul unei case) Pus ├«n r├«nduial─â; aranjat, cur─â╚Ťat. (Atestat ├«n forma deretecat) L─âuntrul od─âii e deretecat de ╚Ťi-e drag s─â te ui╚Ťi la el. DELAVRANCEA, S. 7. ÔÇô Variante: deretec├ít, -─â, diretic├ít, -─â (ODOBESCU, S. I 95) adj.
deretic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 der├ętic─â
deretic├í vb., ind. prez. 1 sg. der├ętic, 3 sg. ╚Öi pl. der├ętic─â
DERETIC├ü vb. a cur─â╚Ťa, a scutura, a str├ónge, (├«nv. ╚Öi reg.) a griji, (reg.) a r├óndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a c├ó╚Ötiga, (Ban. ╚Öi Transilv.) a or├óndui, (Transilv.) a t─âg─â╚Öi, (Transilv. ╚Öi Maram.) a tic─âzui, (Transilv.) a tist─âli. (A ~ prin cas─â de s─ârb─âtori.)
deretic├í (der├ętic, deretic├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A da la o parte. ÔÇô 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). ÔÇô 3. A face cur─â╚Ťenie, a cur─â╚Ťa. ÔÇô Var. der(─â)dica, dereteca, diretica, d(i)r─âdica, der(e)dica. Lat. *d─ôrad─şc─üre ÔÇ×a dezr─âd─âcinaÔÇŁ (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cort├ęs 127), ipotez─â confirmat─â de prima var., ╚Öi de sensul vechi: cf. voi d─âr─âteca pre cei f─âr─â de lege (Biblia 1688). Totu╚Öi, Pu╚Öcariu 503; Tiktin ╚Öi Scriban prefer─â s─â se refere la lat. *direct─şc─üre, de la rectus.
A DERETIC├ü der├ętic intranz. A face ordine ╚Öi cur─â╚Ťenie ├«n cas─â. /<lat. deradicare
dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].
derd├şc V. deretic.
der├ętic ╚Öi dir├ętic, a -├í v. tr. (lat. *de- ╚Öi *dir├ęctico, -├íre, d. dirigere, directum, a ├«ndrepta. V. dreg). A╚Öez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: s─â diretice pin ─şatacur─ş (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vech─ş (infl. de ridic). ├Änl─âtur, m─âtr─â╚Öesc: l-a direticat de pe fa╚Ťa p─âm├«ntulu─ş. ÔÇô ├Än Munt. (vech─ş) ╚Öi d─âr─âtec, d─âr├ític. ├Än Mold. nord. Trans. dired├şc, dir─âd├şc; ma─ş vech─ş der─âdic, deredic, der├ídic ╚Öi derß║»tic. ÔÇô ╚śi derd├şc, dr─âd├»c. V. chitesc, z─âh─â─şesc.
dr─âd├şc V. deretic.
DERETICA vb. a cur─â╚Ťa, a scutura, a str├«nge, (├«nv. ╚Öi reg.) a griji, (reg.) a r├«ndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a c├«╚Ötiga, (Ban. ╚Öi Transilv.) a or├«ndui, (Transilv.) a t─âg─â╚Öi, (Transilv. ╚Öi Maram.) a tic─âzui, (Transilv.) a tist─âli. (A ~ prin cas─â de s─ârb─âtori.)

Deretecat dex online | sinonim

Deretecat definitie

Intrare: deretica
der─âteca verb grupa I conjugarea I
derdica verb grupa I conjugarea I
dereteca verb grupa I conjugarea I
deretica verb grupa I conjugarea I
dr─âdica
Intrare: deretecat
deretecat