dereglá vtr [At: DEX / Pzi: ~léz / E: fr dérégler] 1-2 A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală Si: a (se) defecta, a (se) deranja.

dereglát1 sn [At: MDA ms / E: deregla] Dereglare.

dereglát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați / E: deregla] Care a ieșit din regimul de funcționare normală.

DEREGLÁ, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.

DEREGLÁ, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.

dereglá (a ~) (-re-gla) vb., ind. prez. 3 deregleáză

dereglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. deregléz, 3 sg. și pl. deregleáză

DEREGLÁ vb. v. defecta.

DEREGLÁT adj. v. defect.

A deregla ≠ a regla

Dereglat ≠ reglat

DEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcționarea normală, a ieși sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler].

DEREGLÁ vb. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler)

A DEREGLÁ ~éz tranz. A face să se deregleze; a strica; a deteriora; a avaria; a defecta. /<fr. déregler

A SE DEREGLÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se strica; a se defecta; a se deteriora; a se avaria. /<fr. dérégler

DEREGLA vb. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Un sistem tehnic care s-a ~.)

DEREGLAT adj. defect, defectat, deranjat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)