24 definiții pentru derdicat
dereticá [At: PSALT. 89/34 / V: ~tecá, diretecá, dir~, diriticá, ~răt~, dirăt~, dărăt~, dărătecá, ~rădicá, ~redicá, ~ridica, dirădicá, diridicá, derdicá, dirdicá, drădicá / Pzi: ~étic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi. DERĂTECÁ vb. I
v. deretica. DERDICÁ vb. I
v. deretica. DERETECÁ vb. I
v. deretica. DERETICÁ, derétic,
vb. I.
Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦
Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [
Var.:
derătecá, derdicá, deretecá vb. I] –
Lat. de-radicare. DERĂTECÁ vb. I
v. deretica. DERDICÁ vb. I
v. deretica. DERETECÁ vb. I
v. deretica. DERETICÁ, derétic,
vb. I.
Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦
Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [
Var.:
derătecá, derdicá, deretecá vb. I] –
Lat. de-radicare. DERĂTECÁ vb. I
v. deretica. DERDICÁ vb. I
v. deretica. DERETECÁ vb. I
v. deretica. DERETICÁ, derétic,
vb. I.
1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337.
2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional)
derădicá (SBIERA, P. 31),
derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9),
derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69),
deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118),
direticá (la TDRG)
vb. I.
dereticá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 derétică
dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. și pl. derétică DERETICÁ vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.) dereticá (derétic, dereticát), vb. –
1. (
Înv.) A da la o parte. –
2. A degaja, a elibera (interiorul casei). –
3. A face curățenie, a curăța. –
Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica.
Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima
var., și de sensul vechi:
cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la
lat. *directĭcāre, de la rectus.
A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold.
derădicà: lat. DERADICARE].
derétic și
dirétic, a -
á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V.
dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și
dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans.
diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ
derădic, deredic, derádic și
derắtic. – Și
derdíc, drădïc. V.
chitesc, zăhăĭesc. DERETICA vb. a curăța, a scutura, a strînge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîștiga, (Ban. și Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.) Derdicat dex online | sinonim
Derdicat definitie
Intrare: deretica
derăteca verb grupa I conjugarea I
derdica verb grupa I conjugarea I
dereteca verb grupa I conjugarea I
deretica verb grupa I conjugarea I