Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru deranjare

deranj├í [At: CAZIMIR, GR. 95 / Pzi: ~j├ęz / E: fr d├ęranger] 1 vt A strica r├ónduiala, ordinea unor obiecte. 2 vt A tulbura bunul mers al unei ma╚Öini, al unei instala╚Ťii etc. Si: a strica. 3 vt (├Äe) A-╚Öi ~ stomacul A avea o indigestie. 4 vt (Fig) A tulbura lini╚Ötea sau activitatea cuiva. 5 vt (Fig) A incomoda, a st├ónjeni pe cineva. 6 vt A determina pe cineva s─â-╚Öi schimbe locul pentru a face loc de trecere (cuiva). 7 vr A se ridica spre a face loc unei alte persoane. 8 vr A se opri din activitate. 9 vr (Irn sau ├«n formule de polite╚Ťe) A se osteni.
deranj├íre sf [At: DLR ms / Pl: ~jß║»ri / E: deranja] 1 Neor├ónduial─â a unor obiecte Si: deranjat1 (1). 2 Stricare a unor mecanisme Si: deranjat1 (2). 3 (Fig) Tulburare (a lini╚Ötii cuiva) Si: deranjat1 (3). 4 Incomodare a unei persoane Si: deranjat1 (4). 5 Tulburare a func╚Ťion─ârii aparatului digestiv al organismului Si: deranjat1 (5). 6 Oprire din activitate Si: deranjat1 (6). 7 (Irn) Osteneal─â.
DERANJ├ü, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica r├ónduiala, ordinea unor obiecte; a r─âv─â╚Öi, a r─âscoli. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura lini╚Ötea sau activitatea cuiva, a st├ónjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ÔÖŽ Refl. (├Än formule de polite╚Ťe sau ir.) A nu se obosi s─â fac─â ceva. Nu v─â deranja╚Ťi. ÔÇô Din fr. d├ęranger.
DERANJ├üRE, deranj─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deranja ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deranja.
DERANJ├ü, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica r├ónduiala, ordinea unor obiecte; a r─âv─â╚Öi, a r─âscoli. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura lini╚Ötea sau activitatea cuiva, a st├ónjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ÔÖŽ Refl. (├Än formule de polite╚Ťe sau ir.) A se osteni. ÔÇô Din fr. d├ęranger.
DERANJ├üRE, deranj─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deranja ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deranja.
DERANJ├ü, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica ordinea, r├«nduiala unor obiecte, lucruri etc.; a r─âv─â╚Öi, a r─âscoli. Cu zugr─âvitul pere╚Ťilor am deranjat toat─â casa. ÔÖŽ (Familiar, ├«n expr.) A-╚Öi deranja stomacul = a c─âp─âta o indigestie, a-╚Öi strica stomacul, a avea diaree. 2. A tulbura lini╚Ötea sau activitatea cuiva; a st├«njeni, a stingheri, a incomoda. Nu deranj─âm pe nimeni... E un conac cu peste 20 de camere. CAMIL PETRESCU, T. II 124. Nu mi-ar fi pl─âcut s─â deranjez lumea, pe simple presupuneri. C. PETRESCU, R. DR. 85. Bogoiu e mereu aici s─â mi-o aminteasc─â... ÔÇô ╚śi te deranjeaz─â? SEBASTIAN, T. 76. ÔÖŽ Refl. (Mai ales ├«n formule de polite╚Ťe) A se osteni. V─â rog s─â nu v─â deranja╚Ťi. Ôľş Cu ocazia asta aduc un fagure de miere pentru musafirii mei. ÔÇô Vai, de ce te deranjezi, maic─â Nimfodor─â? SADOVEANU, P. M. 60.
DERANJ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a deranja. 1. R─âv─â╚Öire, r─âscolire. 2. Stingherire, incomodare.
deranj├í (a ~) vb., ind. prez. 3 deranje├íz─â, 1 pl. deranjß║»m; conj. prez. 3 s─â deranj├ęze; ger. deranjß║ąnd
deranjáre s. f., g.-d. art. deranjắrii; pl. deranjắri
deranj├í vb., ind. prez. 1 sg. deranj├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deranje├íz─â, 1 pl. deranj─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. deranj├ęze; ger. deranj├ónd
deranjáre s. f., g.-d. art. deranjării, pl. deranjări
DERANJÁ vb. 1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hârtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ până la mine.)
DERANJÁRE s. 1. răscolire, răvășire, zăpăcire. (~ hârtiilor de pe masă.) 2. stricare. (~ pieptănăturii.) 3. incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 4. v. stricare.
DERANJ├ü vb. I. 1. tr. A r─âv─â╚Öi, a pune ├«n neor├ónduial─â, ├«n dezordine, a ├«nv─âlm─â╚Öi. 2. refl. (Fam.) A-╚Öi strica stomacul; (spec.) a avea diaree. 3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva). 4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jeaz─â, ger. -jind. / < fr. d├ęranger].
DERANJ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) deranja. [< deranja].
DERANJ├ü vb. I. tr. 1. a pune ├«n neor├ónduial─â; a face dezordine. ÔÖŽ (fam.) a-╚Öi ~ stomacul = a face indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr. d├ęranger)
deranj├í (deranj├ęz, deranj├ít), vb. ÔÇô A deranja, a importuna. Fr. d├ęranger. ÔÇô Der. deranj, s. n., deverbal, ca dejun de la d├ęjeuner, denun╚Ť de la d├ęnoncer; deranjament, s. n.
A DERANJ├ü ~├ęz tranz. 1) (lucruri, ├«nc─âperi etc.) A supune unui deranj, unei dezordini. 2) (persoane) A face s─â se deranjeze. /<fr. d├ęranger
A SE DERANJ├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (├«n formule de polite╚Ťe) A depune eforturi; a se obosi; a se str─âdui. 2) A-╚Öi tulbura lini╚Ötea sau activitatea. 3) fig. A avea diaree. /<fr. d├ęranger
deranj├á a. 1. a muta din loc; 2. a turbura mersul, func╚Ťionarea unei ma╚Öini; 3. fig. a ├«ntrerupe pe cineva ├«n ocupa╚Ťiunile sale.
*deranj├ęz v. tr. (fr. d├ę-ranger, d. rang, rang. V. aranjez). R─âscolesc, Pun ├«n dezordine: a deranja c─âr╚Ťile ├«n bibliotec─â. Nelini╚Ötesc, turbur mersu (func╚Ťionarea): a deranja o ma╚Öin─â. Fig. Alterez, d─ârap─ân, stric: a deranja s─ân─âtatea. Turbur, nelini╚Ötesc, ├«ntrerup de la ocupa╚Ťiun─ş.
DERANJA vb. 1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. a (se) defecta, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (S-a ~ un sistem tehnic.) 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.) 6. (MED.) a i se strica. (I s-a ~ stomacul.) 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ pînă la mine.)
DERANJARE s. 1. răscolire, răvășire, zăpăcire. (~ hîrtiilor de pe masă.) 2. stricare. (~ pieptănăturii.) 3. incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 4. (MED.) stricare. (~ stomacului.)

Deranjare dex online | sinonim

Deranjare definitie

Intrare: deranja
deranja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deranjare
deranjare substantiv feminin