deranjamént sn [At: LTR, 65 / Pl: ~e / E: fr dérangement] 1-2 (Pgn) Stare a ceea ce este deranjat (1-2). 3 (Spc) Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații Si: defectare. 4 Indigestie. 5 Diaree.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deranjament pe linie. 2. (Familiar, determinat prin «de stomac») Indigestie, diaree.

deranjamént s. n., pl. deranjaménte

deranjamént s. n., pl. deranjaménte

DERANJAMÉNT s. 1. v. defecțiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcțional.)

DERANJAMÉNT s. v. diaree.

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o mașină, la o instalație etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement].

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)

DERANJAMÉNT ~e n. 1) Dereglare a funcționării normale a unei mașini, a unei instalații sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziție cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangement

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.

*deranjamént n., pl. e (fr. dérangement. V. aranjament). Acțiunea de a deranja, deranjare, răscolire. Starea lucruluĭ deranjat. Fig. Dezordine, turburare: deranjament de sănătate, de afacerĭ. – Pop. deránj, n., pl. urĭ. Fr. nu există această formă scurtă (Cp. cu ramburs).

DERANJAMENT s. 1. defect, defectare, defecțiune, dereglare. (~ în funcționarea unui aparat.) 2. perturbare, perturbație. (Un ~ tehnic.) 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcțional.)

deranjament s. v. DIAREE.