Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru deranjament

deranjam├ęnt sn [At: LTR, 65 / Pl: ~e / E: fr d├ęrangement] 1-2 (Pgn) Stare a ceea ce este deranjat (1-2). 3 (Spc) Perturbare ├«n bunul mers al unei ma╚Öini, al unei instala╚Ťii Si: defectare. 4 Indigestie. 5 Diaree.
DERANJAM├ëNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare ├«n func╚Ťionarea normal─â a unei ma╚Öini, a unei instala╚Ťii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. ÔÇô Din fr. d├ęrangement.
DERANJAM├ëNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare ├«n bunul mers al unei ma╚Öini, al unei instala╚Ťii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. ÔÇô Din fr. d├ęrangement.
DERANJAM├ëNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare ├«n bunul mers al unei ma╚Öini, al unei instala╚Ťii etc.; defectare. Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deranjament pe linie. 2. (Familiar, determinat prin ┬źde stomac┬╗) Indigestie, diaree.
deranjam├ęnt s. n., pl. deranjam├ęnte
deranjam├ęnt s. n., pl. deranjam├ęnte
DERANJAM├ëNT s. 1. v. defec╚Ťiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, func╚Ťional.)
DERANJAMÉNT s. v. diaree.
DERANJAM├ëNT s.n. 1. Perturbare, defect la o ma╚Öin─â, la o instala╚Ťie etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. d├ęrangement].
DERANJAM├ëNT s. n. 1. perturbare, defect la o ma╚Öin─â, ├«ntr-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. d├ęrangement)
DERANJAM├ëNT ~e n. 1) Dereglare a func╚Ťion─ârii normale a unei ma╚Öini, a unei instala╚Ťii sau a unui aparat. 2) fam. Indispozi╚Ťie cauzat─â de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. d├ęrangement
deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.
*deranjam├ęnt n., pl. e (fr. d├ęrangement. V. aranjament). Ac╚Ťiunea de a deranja, deranjare, r─âscolire. Starea lucrulu─ş deranjat. Fig. Dezordine, turburare: deranjament de s─ân─âtate, de afacer─ş. ÔÇô Pop. der├ínj, n., pl. ur─ş. Fr. nu exist─â aceast─â form─â scurt─â (Cp. cu ramburs).
DERANJAMENT s. 1. defect, defectare, defec╚Ťiune, dereglare. (~ ├«n func╚Ťionarea unui aparat.) 2. perturbare, perturba╚Ťie. (Un ~ tehnic.) 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, func╚Ťional.)
deranjament s. v. DIAREE.

Deranjament dex online | sinonim

Deranjament definitie

Intrare: deranjament
deranjament substantiv neutru