Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1058718:

dereticá [At: PSALT. 89/34 / V: ~tecá, diretecá, dir~, diriticá, ~răt~, dirăt~, dărăt~, dărătecá, ~rădicá, ~redicá, ~ridica, dirădicá, diridicá, derdicá, dirdicá, drădicá / Pzi: ~étic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

derătecare definitie

derătecare dex