Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru der├ódere

derß║ądere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: der├óde] 1 (├Änv) Batjocorire. 2 (├Äe) A lua ├«n ~ A lua ├«n r├ós.
DERß║ĄDERE s. f. B─âtaie de joc, luare ├«n r├ós; zeflemisire. ÔÇô Pref. de- + r├ódere (dup─â fr. d├ęrision).
DERß║ĄDERE s. f. B─âtaie de joc, luare ├«n r├ós; zeflemisire. ÔÇô De4 + r├ódere (dup─â fr. d├ęrision).
DER├Ä╠üDERE s. f. B─âtaie de joc, batjocur─â, luare ├«n r├«s; deriziune, zeflemisire. ┬źFilozof┬╗ ÔÇô era... epitetul de der├«dere cu care ├«l ├«nt├«mpinau colegii ├«n cancelaria liceului. C. PETRESCU, ├Ä. II 215. ÔŚŐ Loc. adv. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa lua┬╗) ├Än der├«dere = ├«n b─âtaie de joc, ├«n zeflemea. Era murdar de funingine ╚Öi rugin─â la nas, la ochi ╚Öi pe frunte. Parc─â ├«l m├«njise cineva, ├«n der├«dere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.
derß║ądere s. f., g.-d. art. derß║ąderii
derâdere s. f., g.-d. art. derâderii
DERÂDERE s. v. batjocură.
DERÂDERE f.: A lua (pe cineva) în ~ a lua în râs (pe cineva); a lua în bătaie de joc (pe cineva). /de + râdere
*derî́dere f. Deriziune.
DERÎDERE s. batjocură, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (A lua pe cineva în ~.)

Derâdere dex online | sinonim

Derâdere definitie

Intrare: derâdere
derâdere substantiv feminin