deputăție sf [At: (a. 1815) B. V. III, 124 / V: ~tație, ~tațiune / Pl: ~ii / E: deputat + -ie] 1 Demnitate de deputat1 (2). 2 Sarcină de deputat1 (2). 3 Funcție de deputat1 (2). 4 Durată a mandatului de deputat1 (2). 5 Delegație de deputați1 (1).

DEPUTĂȚÍE, deputății, s. f. 1. Demnitate, sarcină, funcție de deputat (1). 2. Delegație de deputați (2); solie. – Deputat + suf. -ie.

DEPUTĂȚÍE, deputății, s. f. 1. Demnitate, sarcină, funcție de deputat (1). 2. Delegație de deputați (2); solie. – Deputat + suf. -ie.

DEPUTĂȚÍE, deputății, s. f. 1. Funcția sau mandatul de deputat (1). [Cațavencu] se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăția. CARAGIALE, O. I 120. 2. Delegație de deputați (2); solie. Excelența-sa... vrea să vorbească numai cu o deputăție de fruntași cu răspundere. CAMIL PETRESCU, B. 162.

deputățíe s. f., art. deputățía, g.-d. art. deputățíei; pl. deputățíi, art. deputățíile

deputățíe s. f., art. deputățía, g.-d. art. deputățíei; pl. deputățíi, art. deputățíile

DEPUTĂȚÍE s.f. 1. Demnitate, funcție de deputat. 2. Delegație de deputați; solie. [Gen. -iei, var. deputațiune s.f. / < deputat + -ie].

DEPUTĂȚÍE ~i f. 1) Funcție de deputat. 2) Durata de exercitare a unei astfel de funcții. 3) înv. Grup de persoane trimis undeva pentru îndeplinirea unei misiuni; delegație; solie. [Art. deputăția; G.-D. deputației; Sil. -ți-e] /deputat + suf. ~ie

deputăție f. funcțiunea de deputat.

*deputățíe f. (d. deputat). Fam. Demnitatea de deputat.