Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru depus

dep├║ne1 vi [At: DOSOFTEI, V. S. 237/1 / Pzi: ~├║n / E: lat deponere] 1 (Reg; d. vaci, bivoli╚Ťe etc.) A-╚Öi m─âri ugerul ca urmare a secre╚Ťiei abundente de lapte, ceea ce indic─â apropierea timpului f─ât─ârii. 2 (D. a╚Ötri) A asfin╚Ťi.[1] corectat─â
dep├║ne2 [At: (a. 1774) URICARIUL I, 175 / V: d─âp~, dip~ / Pzi: ~├║n / E: lat deponere] 1 vt A l─âsa un obiect din m├ón─â, pun├óndu-l undeva. 2 vr (D. substan╚Ťe solide aflate ├«n stare de suspensie sau dizolvate ├«ntr-un lichid) A se sedimenta. 3 vt (D. animale care se ├«nmul╚Ťesc prin ou─â) A elimina ou─âle (la un loc potrivit). 4 vt (Fig; ├«e) A ~ armele A ├«nceta lupta. 5 vt (Fig; ├«e) A ~ coroana A renun╚Ťa la domnie. 6 vt (Fig; cmr; ├«e) A ~ bilan╚Ťul (la tribunal) A da faliment. 7 vt (├Äe) A ~ bani (la o institu╚Ťie bancar─â) A l─âsa o sum─â de bani (├«n p─âstrare la o institu╚Ťie bancar─â). 8 vt (├Äe) A ~ mandatul A renun╚Ťa la o ├«ns─ârcinare ├«ncredin╚Ťat─â, invoc├ónd drept motivare imposibilitatea de a continua ├«ndeplinirea ei. 9 vt (├Äe) A ~ un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A ├«nainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.). 10 vt (├Äe) A ~ munc─â (sau efort, osteneal─â etc.) A trudi. 11 vt (Rar; ├«e) A ~ un examen A da un examen. 12 vt (D. o parte ├«n litigiu sau despre un martor; ├«e) A ~ jur─âm├óntul A se angaja s─â spun─â tot adev─ârul ├«n leg─âtur─â cu faptele unui proces. 13 vt (D. unele categorii de oameni ╚Öi d. militari; ├«ae) A se angaja solemn s─â-╚Öi ├«ndeplineasc─â ├«ndatoririle cu respectarea legilor ╚Ť─ârii. 14 vt (D. un martor; ├«e) A ~ m─ârturie A face declara╚Ťii ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â ├«n leg─âtur─â cu faptele unui proces. 15 vt (├Änv) A detrona (un domnitor, un ierarh bisericesc) Si: a destitui, a caterisi. 16 vt (├Ävr; jur) A ├«nainta. 17 vt (├Ävr; jur) A face. 18 vt (├Ävr; jur) A da. 19 vt (├Ävr; jur) A aresta preventiv.
dep├║s1 sn [At: MDA ms / E: depune2] 1-2 Depunere (4-5).
dep├║s2, ~─â a [At: DENSUSIANU, L. 59 / V: d─âp~ / Pl: ~├║╚Öi, ~e / E: depune] 1 (D. obiecte) Care a fost pus, l─âsat undeva sau cuiva. 2 (D. ou─âle unor animale) Eliminat la un loc potrivit. 3 (D. suspensii dintr-un lichid) Sedimentat pe fundul recipientului. 4 (D. bani) L─âsat ├«n p─âstrare la o institu╚Ťie bancar─â. 5 (D. jur─âm├ónt) Pronun╚Ťat ├«n prezen╚Ťa unei asisten╚Ťe sau unei autorit─â╚Ťi. 6 (D. un act) ├Änaintat unei autorit─â╚Ťi. 7 (Glg) Stratificat2. 8 (Jur; ├«e) ~ la dosar Anexat unui dosar, pentru a servi ca element de judecat─â. 9 (Jur; ├«e) ~ la tribunal ├Äncredin╚Ťat unui tribunal. 10 (D. un delincvent) ├Äntemni╚Ťat2. 11 (D. activit─â╚Ťi, eforturi etc.) Desf─â╚Öurat2. 12 (Fig; d. un domnitor, un ierarh bisericesc) Demis2. 13 (Reg; d. vite) Aproape de momentul expulz─ârii f─âtului.
DEP├ÜNE2 pers. 3 dep├║ne, vb. III. Intranz. (Reg.; despre vaci, bivoli╚Ťe etc.) A-╚Öi m─âri ugerul (ca urmare a secre╚Ťiei abundente de lapte), a fi aproape s─â fete. [Perf. s. depuse, part. depus] ÔÇô Lat. deponere.
DEP├ÜNE1, dep├║n, vb. III. 1. Tranz. A l─âsa un obiect din m├ón─â, pun├óndu-l undeva. ÔŚŐ Expr. A depune bani (la o institu╚Ťie bancar─â) = a l─âsa o sum─â de bani (├«n p─âstrare la o institu╚Ťie bancar─â). A depune mandatul = a renun╚Ťa la o ├«ns─ârcinare ├«ncredin╚Ťat─â, invoc├ónd drept motivare imposibilitatea de a continua ├«ndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a ├«nainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune munc─â (sau efort, osteneal─â etc.) = a munci, a se str─âdui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jur─âm├ónt(ul) = a) (despre o parte ├«n litigiu sau despre un martor) a se angaja s─â spun─â tot adev─ârul ├«n leg─âtur─â cu faptele unui proces; b) (despre demnitari, magistra╚Ťi, militari) a se angaja solemn s─â-╚Öi ├«ndeplineasc─â ├«ndatoririle cu respectarea legilor ╚Ť─ârii. A depune m─ârturie = (despre un martor) a face declara╚Ťii ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â ├«n leg─âtur─â cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se ├«nmul╚Ťesc prin ou─â) A elimina ou─âle (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substan╚Ťe solide aflate ├«n stare de suspensie sau dizolvate ├«ntr-un lichid) A se a╚Öeza la fund, form├ónd sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] ÔÇô Din lat. deponere (cu sensurile fr. d├ęposer).
DEP├ÜNE2 pers. 3 dep├║ne, vb. III. Intranz. (Reg.; despre vaci, bivoli╚Ťe etc.) A-╚Öi m─âri ugerul (ca urmare a secre╚Ťiei abundente de lapte), a fi aproape s─â fete. [Perf. s. depuse, part. depus] ÔÇô Lat. deponere.
DEP├ÜNE1, dep├║n, vb. III. 1. Tranz. A l─âsa un obiect din m├ón─â, pun├óndu-l undeva. ÔŚŐ Expr. A depune bani (la o institu╚Ťie bancar─â) = a l─âsa o sum─â de bani (├«n p─âstrare la o institu╚Ťie bancar─â). A depune mandatul = a renun╚Ťa la o ├«ns─ârcinare ├«ncredin╚Ťat─â, invoc├ónd drept motivare imposibilitatea de a continua ├«ndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a ├«nainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune munc─â (sau efort, osteneal─â etc.) = a munci, a se str─âdui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jur─âm├ónt(ul) = a) (despre o parte ├«n litigiu sau despre un martor) a se angaja s─â spun─â tot adev─ârul ├«n leg─âtur─â cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni ╚Öi despre militari) a se angaja solemn s─â-╚Öi ├«ndeplineasc─â ├«ndatoririle cu respectarea legilor ╚Ť─ârii. A depune m─ârturie = (despre un martor) a face declara╚Ťii ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â ├«n leg─âtur─â cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se ├«nmul╚Ťesc prin ou─â) A elimina ou─âle (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substan╚Ťe solide aflate ├«n stare de suspensie sau dizolvate ├«ntr-un lichid) A se a╚Öeza la fund, form├ónd sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] ÔÇô Din lat. deponere (cu sensurile fr. d├ęposer).
DEP├ÜNE2, pers. 3 dep├║ne, vb. III. Intranz. (Despre vaci, bivoli╚Ťe ╚Öi alte animale domestice; regional, rar) A-╚Öi m─âri ugerul (ca urmare a secre╚Ťiei abundente de lapte), a fi aproape s─â fete. ├Ändat─â au ╚Öi depus oaia ╚Öi ├«n scurt timp au ╚Öi f─âtat doi miei tare frumo╚Öi, cu l├«na crea╚Ť─â de aur. SBIERA, P. 112. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. depuse, part. depus.
DEP├ÜNE1, dep├║n, vb. III. 1. Tranz. A l─âsa un obiect din m├«n─â, pun├«ndu-l undeva (ca s─â r─âm├«n─â acolo). E s├«mb─ât─â seara ╚Öi func╚Ťionarii din birouri au depus condeiele cu un sfert de or─â mai devreme. GALACTION, O. I 600. Hasan plecat depune pe c├«mpul ud de s├«nge Copilul, rod ├«n floare, ce tremur─â ╚Öi pl├«nge. ALECSANDRI, P. III 345. ÔŚŐ Fig. Dac─â vre╚Ťi, r─âspunde╚Ťi-mi c├«nd pot veni s─â depun omagiile mele la picioarele d-voastr─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. ÔŚŐ A depune bani (la o institu╚Ťie bancar─â) = a da bani ├«n p─âstrare (la o institu╚Ťie bancar─â, de obicei contra unei dob├«nzi). A depune un act, o cerere, un raport etc. = a ├«nainta, a preda forului competent un act, o cerere etc. Mi-a trimis tata... un raport ca s─â-l depun la minister. CAMIL PETRESCU, T. II 409. A depune armele = a se preda, a se declara ├«nvins; fig. a ceda ├«n fa╚Ťa argumentelor adversarului, a se declara convins. O luasem numai cam repede ╚Öi m─â vedeam ├«n cur├«nd silit s─â depun armele. M. I. CARAGIALE, C. 8. Cu cincizeci mii oameni pa╚Öa v─â love╚Öte. Armele depune╚Ťi, primi╚Ťi a v─â da. C─âci cu caii numai v─â vor sf─âr├«ma. BOLINTINEANU, O. 69. A depune un mandat = a renun╚Ťa la o ├«ns─ârcinare ├«ncredin╚Ťat─â, neput├«nd-o duce la ├«ndeplinire. A depune jur─âm├«ntul = a jura, a-╚Öi lua angajamentul solemn de a spune adev─ârul (├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei); a-╚Öi lua ├«n mod solemn angajamentul de a-╚Öi ├«ndeplini datoria (de cet─â╚Ťean etc.). N-am putut s─â depun jur─âm├«ntul. CAMIL PETRESCU, T. III 171. A depune un examen = a se prezenta la un examen, a da un examen. Veneau acum s─â depun─â examenul la ╚Öcoala statului. GALACTION, O. I 57. (Despre animale care se ├«nmul╚Ťesc prin ou─â) A depune ou─âle = a lep─âda ou─âle (la loc potrivit). A depune munc─â, efort, osteneal─â etc. = a munci, a se str─âdui. ├Äncearc─â ├«n toate felurile, depun├«nd adev─ârate sfor╚Ť─âri, ├«ns─â f─âr─â rezultat. SAHIA, N. 104. Cu drept cuv├«nt, te a╚Öteptai s─â fii r─âspl─âtit... pentru toate ostenelile ce ai depus ├«n opera ta. ODOBESCU, S. III 10. 2. Refl. (Despre substan╚Ťe solide aflate ├«n stare de suspensie sau dizolvate ├«ntr-un lichid) A se a╚Öeza la fund, form├«nd un sediment. Dup─â ├«ncetarea inunda╚Ťiilor n─âmolurile se depun, acoperind valea (lunca) cu aluviuni... ╚Öi ridic├«nd malurile albiei. MINERALOGIA 58. O cantitate echivalent─â de cupru se depune pe catod. FIZICA 133.- Forme gramaticale: perf. s. depusei, part. depus.
dep├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dep├║n, 2 sg. dep├║i, 1 pl. dep├║nem; conj. prez. 3 s─â dep├║n─â; ger. depunß║ąnd; part. dep├║s
dep├║ne vb. Ôćĺ pune
DEPÚNE vb. 1. a lăsa, a preda. (A ~ geamantanul la gară.) 2. v. preda. 3. v. pune. 4. v. plăti. 5. a se așeza, a se așterne, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 6. v. cădea. 7. v. sedimenta. 8. v. desfășura. 9. v. presta. (A ~ un jurământ.)
DEP├ÜNE vb. III. 1. tr. A pune, a l─âsa (un obiect) undeva (├«n p─âstrare). ÔŚŐ A depune bani = a ├«ncredin╚Ťa bani spre p─âstrare (de obicei unei institu╚Ťii); a depune un mandat = a renun╚Ťa la o demnitate, la o ├«ns─ârcinare special─â pe care cineva nu o poate ├«ndeplini. 2. tr., refl. A c─âdea sau a l─âsa s─â cad─â la fund (substan╚Ťe solide aflate ├«n stare de suspensie sau dizolvate ├«ntr-un lichid care formeaz─â un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozi╚Ťie. [P.i. dep├║n, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. d├ęposer, dup─â pune].
DEP├ÜNE vb. I. tr. 1. a pune, a l─âsa (un obiect) undeva (├«n p─âstrare). ÔÖŽ a ~ bani = a ├«ncredin╚Ťa bani spre p─âstrare (unei institu╚Ťii); a ~ mandatul = a renun╚Ťa la o demnitate, la o ├«ns─ârcinare special─â pe care cineva nu o poate ├«ndeplini; a ~ jur─âm├ónt = a) a spune tot adev─ârul ├«ntr-un proces; b) (despre unii func╚Ťionari, despre militari) a jura ├«n mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desf─â╚Öura, a executa, a presta (o munc─â, un efort). II. tr., refl. a c─âdea, a l─âsa s─â cad─â la fund (substan╚Ťe solide ├«n stare de suspensie sau dizolvare ├«ntr-un lichid care formeaz─â un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozi╚Ťie. (< lat. deponere, dup─â fr. d├ęposer)
dep├║ne (-n, -ns), vb. ÔÇô 1. Despre oi ╚Öi vaci, a f─âta. ÔÇô 2. Despre oi ╚Öi vaci, a fi fecundat─â. ÔÇô 3. A depune, a l─âsa. ÔÇô Var. (sensurile 1 ╚Öi 2) d─âpune. Mr., megl. dipun ÔÇ×descindÔÇŁ. Lat. *d─Ľp┼Źn─Ľre (Pu╚Öcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it. deporre, sp., prov. deponer, port. dep├┤r. Este cuv├«nt popular, din fondul tradi╚Ťional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care ├«nseamn─â ÔÇ×a depuneÔÇŁ este neol. ÔÇô Der. deponent, adj.; depun─âtor, adj.; depozant, s. m., din fr. d├ęposant; depozit, s. n., mr. dipozit, din it. deposito; depozita, vb.; depozitar, s. m.; depozi╚Ťi(un)e, s. f., toate neol.
A DEP├ÜNE dep├║n tranz. 1) (obiecte) A l─âsa din m├óini, pun├ónd ├«ntr-un anumit loc. 2) (bani, h├órtii de valoare etc.) A pune pentru p─âstrare la o institu╚Ťie bancar─â; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A ├«nainta (unui for competent) spre examinare. ÔŚŐ ~ mandatul a renun╚Ťa la o demnitate, la un post, invoc├ónd diverse motive. ~ munc─â (sau efort, osteneal─â) a munci cu str─âduin╚Ť─â. ~ armele a recunoa╚Öte c─â a fost ├«nvins ╚Öi a ├«nceta s─â lupte; a se preda. ~ jur─âm├ónt a) a jura ├«n privin╚Ťa autenticit─â╚Ťii faptelor pe care le declar─â; b) a jura ├«n mod solemn privind ├«ndeplinirea datoriei fa╚Ť─â de patrie. ~ m─ârturie a face declara╚Ťii ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti sau penale. /<lat. deponere
A SE DEP├ÜNE pers. 3 se ~ intranz. (despre materii, substan╚Ťe aflate ├«n suspensie) A se a╚Öeza la fund sub form─â de sediment; a se sedimenta. /<lat. deponere
depune v. 1. a pune jos un lucru; 2. a face un depozit: a depune bani la un bancher; 3. fig. a renun╚Ťa, a p─âr─âsi: a depune autoritatea; 4. a scoate din func╚Ťiune: a depune un rege; 5. a spune ├«naintea unui tribunal ce ╚Ötie despre un fapt; 6. a ├«ntemni╚Ťa: criminalul a fost depus; 7. a se sc─âpa: a depune un examen. [Lat. DEPONERE].
dep├║n ╚Öi (vest) d─â-, -p├║s, a -p├║ne v. intr. (lat. de-p├│no, -p├│nere, a depune, a pune jos. V. pun). Munt. vest. Se zice despre vac─ş c├«nd li se m─âre╚Öte ugeru ╚Öi li se las─â ├«n jos aproape de a f─âta or─ş despre nor─ş c├«nd ├«s gata s─â dea drumu ploi─ş. Vac─â depus─â, aproape de f─âtat (Cod.). V. tr. (dup─â fr. dep├│ser). Pun jos: vulturu apuc─â melu ╚Öi-l depuseÔÇÖn cu─şbu lu─ş. Da┼ş ├«n p─âstrare, ├«n primire: a depune ban─ş la un bancher. Formez depozit, las drojdie la fund: vinu depune drojdie, apa depune nomol. Fig. Destitu─ş, detronez: a depune un rege. Pun ├«n ├«nchisoare: a depune un t├«lhar. M─ârturisesc la judecat─â: acuzatu a depus c─â el e asasinu. Depun corona, abdic. ├Äm─ş depun bilan╚Ťu, 1) da┼ş socoteal─â, 2) da┼ş faliment. Depun examin, da┼ş examin.
DEPUNE vb. 1. a l─âsa, a preda. (A ~ geamantanul la gar─â.) 2. a ├«nainta, a ├«nm├«na, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a b─âga. (I-am ~ ├«ntreaga documenta╚Ťie; a ~ o cerere.) 3. a pune. (~ pe birou tot ce ai ├«n buzunare.) 4. a achita, a pl─âti, a v─ârsa. (A ~ prima rat─â la termen.) 5. a se a╚Öeza, a se a╚Öterne, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 6. a se a╚Öeza, a se a╚Öterne, a c─âdea, a se l─âsa, a pica. (S-a ~ bruma peste c├«mpii.) 7. (GEOL.) a se depozita, a se sedimenta. (Calcarul s-a ~.) 8. a desf─â╚Öura, a duce, a efectua, a executa, a face, a ├«ndeplini, a ├«ntreprinde, a presta. (~ acolo o munc─â util─â.) 9. a presta. (A ~ un jur─âm├«nt.)

Depus dex online | sinonim

Depus definitie

Intrare: depune
depune verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: depus
depus