depunctare definitie

2 intrări

12 definiții pentru depunctare

depuncta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.
depunctáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tắri / E: depuncta] Reducere (în funcție de erori) a punctajului unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen etc. Si: depunctat1.
DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.
DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.
DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
*depunctá (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depuncteáză
depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză
depunctáre s. f., pl. depunctări
DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)
A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta
depunctáre s. f. Scădere a punctajului pentru greșeli ◊ „Controlul se face de o echipă de specialiști [...] stabilindu-se și un clasament special prin depunctarea fiecărei deficiențe [...]” R.l. 5 II 85 p. 5 (din de- + punct + -are; DEX-S)

depunctare dex

Intrare: depuncta
depuncta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depunctare
depunctare substantiv feminin