Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru deprindere

depr├şnde [At: PSALT. 226/25 / V: (reg) d─âp~, dip~ / Pzi: ~├şnd, (├«nv) ~├şnz / E: lat depre(he)ndere] 1 vt A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe (temeinice) ├«ntr-un domeniu prin ├«nv─â╚Ť─âtur─â sau prin practic─â organizat─â, sistematic─â. 2-3 vtr A (se) obi╚Önui. 4 vr A se familiariza cu cineva. 5 vt (├Änv) A instrui (pe cineva). 6 vt A dresa.
depr├şndere sf [At: MARCOVICI, C. 1/13 / V: d─âp~ / Pl: ~ri / E: deprinde] 1 Dob├óndire a unor cuno╚Ötin╚Ťe temeinice ├«ntr-un domeniu prin ├«nv─â╚Ť─âtur─â sau prin practic─â organizat─â, sistematic─â Si: deprins1 (1). 2 Obi╚Önuin╚Ť─â. 3 Familiarizare. 4 (├Änv) Instruire. 5 Dresare. 6 U╚Öurin╚Ť─â c─âp─âtat─â de-a lungul timpului ├«ntr-o ├«ndeletnicire oarecare Si: deprins1 (6), destoinicie, dexteritate, pricepere. 7 (Rar) Practic─â obi╚Önuit─â ├«ntr-o ├«ndeletnicire oarecare Si: deprins1 (7), exerci╚Ťiu.
DEPR├ŹNDE, depr├şnd, vb. III. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) obi╚Önui, a (se) ├«nv─â╚Ťa. ÔÖŽ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe (temeinice) ├«ntr-un domeniu prin ├«nv─â╚Ť─âtur─â sau prin practic─â organizat─â, sistematic─â. ÔÖŽ A dresa. [Perf. s. deprinsei, part. deprins] ÔÇô Lat. depre(he)ndere.
DEPR├ŹNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obi╚Önuin╚Ť─â, obicei. 3. U╚Öurin╚Ť─â c─âp─âtat─â de-a lungul timpului ├«ntr-o ├«ndeletnicire, profesie oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practic─â obi╚Önuit─â ├«ntr-o ├«ndeletnicire, ocupa╚Ťie oarecare; exerci╚Ťiu. ÔÇô V. deprinde.
DEPR├ŹNDE, depr├şnd, vb. III. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) obi╚Önui, a (se) ├«nv─â╚Ťa. ÔÖŽ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe (temeinice) ├«ntr-un domeniu prin ├«nv─â╚Ť─âtur─â sau prin practic─â organizat─â, sistematic─â. ÔÖŽ A dresa. [Perf. s. deprinsei, part. deprins] ÔÇô Lat. depre(he)ndere.
DEPR├ŹNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obi╚Önuin╚Ť─â, obicei. 3. U╚Öurin╚Ť─â c─âp─âtat─â de-a lungul timpului ├«ntr-o ├«ndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practic─â obi╚Önuit─â ├«ntr-o ├«ndeletnicire oarecare; exerci╚Ťiu. ÔÇô V. deprinde.
DEPR├ŹNDE, depr├şnd, vb. III. 1. Refl. A se obi╚Önui, a se deda, a se ├«nv─â╚Ťa. La ├«nceput se pare greu, dar te vei deprinde. NEGRUZZI, S. I 9. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) ├Äntr-at├«t m─â deprinsesem cu el c─â, o zi de se ├«nt├«mpla s─â nu-l v─âd, ├«i sim╚Ťeam lipsa. M. I. CARAGIALE, C. 35. Ion a fost doar militar, tr─âie╚Öte de at├«ta vreme ├«n Bucure╚Öti, i s-a deprins urechea cu... saluturile sergen╚Ťilor ╚Öi ale caporalilor din armat─â. SP. POPESCU, M. G. 50. S-a deprins Radu cu toate, pentru c─â era b─âiat bun. VLAHU╚Ü─é, O. A. 96. (Refl. reciproc) ├Äncet, ├«ncet, se deprinser─â unii cu al╚Ťii. ISPIRESCU, L. 8. ÔŚŐ (Determinarea este o completiv─â cu verbul la conjunctiv) Duduca Florica se deprinsese s─â aud─â asemenea vorbe, a╚Öa c─â nu l-a b─âgat ├«n seam─â. GALAN, Z. R. 87. Am c─âutat s─â-mi ├«ntocmesc o via╚Ť─â cinstit─â, s─â m─â deprind din nou s─â lucrez. ANGHEL-IOSIF, C. L. 85. Din copil─ârie, cu tine m-am deprins S─â-mpart orice sim╚Ťire de care s├«nt cuprins. ALECSANDRI, O. 78. ÔŚŐ (Cu un complement indirect) De at├«╚Ťia ani de zile s-a deprins a cunoa╚Öte vaporul, dup─â catarte ╚Öi co╚Ö. DUN─éREANU, CH. 105. Soco╚Ťi d-ta c-oi l─âsa eu s─â strici bun─âtate de cas─â, unde m-am deprins a veni de dou─âzeci ╚Ö-at├«╚Ťi de ani. ALECSANDRI, T. I 359. ÔŚŐ (Rar, eliptic) Fata mo╚Öneagului se deprinsese a╚Öa de harnic─â, c├«t totdeauna g─âtea toate lucrurile. SBIERA, P. 212. ÔŚŐ Tranz. ├Äl deprinsese ca s─â n-o ├«ntrebe niciodat─â unde se duce ╚Öi de unde vine. BART, E. 53. Tu cu ╚Öcoala ta l-ai deprins cu n─ârav. CREANG─é, A. 13. Dan... zice maiestos:... A╚Öa m-au deprins ╚śtefan, u╚Öoar─â ╚Ť─ârna-i fie! La trai f─âr─â mustrare ╚Öi f─âr─â prih─ânie. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. Tranz. (Complementul indic─â lucrul ├«nv─â╚Ťat) A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe (temeinice) ├«ntr-un domeniu, prin ├«nv─â╚Ť─âtur─â sau practic─â organizat─â, sistematic─â. Dar tu, feti╚Öcan─â de f─âurar... Tu n-ai apucat s─â deprinzi alt─â ╚Öcoal─â Dec├«t slug─âreala pe la u╚Öa bogatului. DE╚śLIU, G. 53. Coconul ├«mp─âr─âtesc... deprinsese de la o╚Ötenii cur╚Ťii c─âl─âria ╚Öi armele. SADOVEANU, D. P. 15. Deprinsese cur├«nd mecanismul serviciului ╚Öi era un bun func╚Ťionar. GALACTION, O. I 617. El deprindea ├«ntr-o zi ce al╚Ťii nu deprindea ├«ntr-un an de zile. SBIERA, P. 248. ÔŚŐ Fig. Slove din carte n-am ├«nv─â╚Ťat a ceti, dar sufletul oamenilor l-am deprins. SADOVEANU, Z. C. 224. ÔŚŐ (Complementul indic─â persoana pe care cineva o instruie╚Öte) Ne-ai deprins o ╚Ť├«r─â cu cartea. CAMILAR, N. II 381. ÔÖŽ A dresa. Str─âmo╚Öii no╚Ötri aveau obicei de a ├«mbl├«nzi ╚Öoimii ╚Öi a-i deprinde la v├«nat. ALECSANDRI, P. P. 60. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. deprinsei, part. deprins.
DEPR├ŹNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. Educarea ╚Öi deprinderea oamenilor muncii cu conducerea treburilor ╚Ť─ârii. 2. Obi╚Önuin╚Ť─â, obicei. Deprinderile ╚Öi vorbele mele n-au fost totdeauna prea statornice. SADOVEANU, Z. C. 119. Iart─â-m─â... c─â n-am putut s─â-mi st─âp├«nesc fa╚Ť─â de tine gestul defensiv pe care mi l-a l─âsat deprinderea. GALACTION, O. I 225. Figureaz─â-╚Ťi unul din acei vechi boieri de ╚Ťar─â moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale. NEGRUZZI, S. I 221. 3. U╚Öurin╚Ť─â ├«ntr-o ├«ndeletnicire oarecare, c├«╚Ötigat─â printr-o practic─â ├«ndelungat─â; destoinicie, dexteritate. Deprindere tehnic─â. 4. (Neobi╚Önuit) Ac╚Ťiune obi╚Önuit─â, des repetat─â ├«ntr-o ├«ndeletnicire oarecare, exerci╚Ťiu. Deprinderile sprintene ╚Öi obositoare ale v├«n─âtoriei. ODOBESCU, S. III 13.
depr├şnde (a ~) (de-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. depr├şnd, 1 pl. depr├şndem, 2 pl. depr├şnde╚Ťi, perf. s. 1 sg. deprins├ęi, 1 pl. depr├şnser─âm; conj. prez. 3 s─â depr├şnd─â; imper. 2 sg. depr├şnde; ger. deprinzß║ąnd; part. depr├şns
depr├şndere (de-prin-) s. f., g.-d. art. depr├şnderii; pl. depr├şnderi
depr├şnde vb. (sil. -prin-) Ôćĺ prinde
depr├şndere s. f. (sil. -prin-) Ôćĺ prindere
DEPR├ŹNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. ├«nsu╚Öi. 4. a se ├«mp─âca, a se obi╚Önui. (Nu m─â pot ~ cu g├óndul c─â...)
DEPR├ŹNDERE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. ├«nsu╚Öire. 3. v. obicei. 4. (mai ales la pl.) v. comportare. 5. (mai ales la pl.) v. tabiet. 6. v. fire.
DEPR├ŹNDERE s. v. exerci╚Ťiu, ├«nv─â╚Ťare, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, practic─â, studiu.
A deprinde Ôëá a debarasa, a dezb─âra, a dezobi╚Önui, a dezv─â╚Ťa
A se deprinde Ôëá a (se) debarasa, a (se) dezb─âra, a (se) dezv─â╚Ťa, a se dezobi╚Önui
Deprindere Ôëá dezv─â╚Ťare
depr├şnde (depr├şnd, depr├şns), vb. ÔÇô A deprinde, a familiariza, a obi╚Önui. Lat. d─Ľpr─Ľh─Ľnd─Ľre (Pu╚Öcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); cf. v. sp. (gal.) deprender ╚Öi, cu alt suf., it. apprendere, fr. apprendre. ÔÇô Der. deprindere, s. f. (uzan╚Ť─â, obicei; practic─â); nedeprins, adj. (pu╚Ťin familiarizat).
A DEPR├ŹNDE depr├şnd tranz. 1) A face s─â se deprind─â. 2) (activit─â╚Ťi, procese etc.) A ├«nsu╚Öi treptat. /<lat. depre[he]ndere
A SE DEPR├ŹNDE m─â depr├şnd intranz. (urmat de determin─âri introduse prin prepozi╚Ťia cu) A c─âp─âta anumite deprinderi; a se obi╚Önui. ~ cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere
DEPR├ŹNDERE ~i f. 1) ├Änsu╚Öire dob├óndit─â cu timpul prin practic─â ╚Öi devenit─â tr─âs─âtur─â caracteristic─â; obicei; obi╚Önuin╚Ť─â. 2) Pricepere c─âp─âtat─â prin repetarea aceleia╚Öi activit─â╚Ťi; obi╚Önuin╚Ť─â. /v. a (se) deprinde
deprinde v. 1. a exersa, a ├«nv─â╚Ťa ├«n practic─â: a deprinde copiii cu armele; 2. a se obi╚Önui: sÔÇÖa deprins cu el. [Lat. DEPREHENDERE, a, apuca, de unde a ├«nv─â╚Ťa ceva bun sau r─âu (cf. apuc─âtur─â)].
deprindere f. 1. dispozi╚Ťiune, u╚Öurin╚Ť─â dob├óndit─â prin repe╚Ťirea acelora╚Ö acte: deprinderea este o a doua natur─â; 2. ╚Ťenden╚Ťa de a face adesea acelea╚Öi lucruri: deprinderi bune, rele; 3. exerci╚Ťiu.
*depr├şnd, -pr├şns, a -pr├şnde v. tr. (lat. depr├ęndere, a prinde cu mintea; it. appr├ęndere, fr. apprendre, a ├«nv─â╚Ťa). Exercitez, ├«nv─â╚Ť, obi╚Önuiesc: a deprinde copii─ş la alergat, s─â alerge, cu armele. Deprind cu clima, aclimatez. V. refl. A te deprinde s─â sufer─ş, cu suferin╚Ťa, cu lupta.
depr├şndere f. Ac╚Ťiunea de a deprinde, exerci╚Ťi┼ş: deprindere la lupt─â, la scris. Tem─â, exerci╚Ťi┼ş de gramatic─â: deprindere de tradus (ca s─â fie tradus─â). Obi╚Önuin╚Ť─â, abitudine: deprinderea e alt─â natur─â. Obice─ş: deprindere bun─â, deprinderea rea (n─ârav).
DEPRINDE vb. 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) familiariza, a (se) ├«nv─â╚Ťa, a (se) obi╚Önui, (reg.) a (se) h├«rsi. (S-a ~ ├«n noul mediu.) 2. a dresa. (A ~ un animal, la circ.) 3. a-╚Öi ├«nsu╚Öi, a ├«nv─â╚Ťa, a prinde. (Nu e me╚Öte╚Öug pe care s─â nu-l poat─â ~.) 4. a se ├«mp─âca, a se obi╚Önui. (Nu m─â pot ~ cu g├«ndul c─â...)
DEPRINDERE s. 1. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, familiarizare, obi╚Önuire. (~ sa ├«n noul mediu.) 2. ├«nsu╚Öire, ├«nv─â╚Ťare. (~ unor no╚Ťiuni elementare.) 3. obicei, obi╚Önuin╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) n─ârav, (pop.) ├«nv─â╚Ť, treab─â, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, (prin Olt.) s─âba╚Ö, (├«nv.) ├«nv─â╚Ť─âtur─â, obicin─â. (Conform ~, a plecat la plimbare.) 4. (mai ales la pl.) apuc─âtur─â, comportament, comportare, conduit─â, maniere (pl.), moravuri (pl.), n─âravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) mod─â, (Transilv.) pont, (├«nv.) duh, (turcism ├«nv.) tal├«m. (Ce ├«nseamn─â ~ile astea?) 5. (mai ales la pl.) apuc─âtur─â, obicei, obi╚Önuin╚Ť─â, tabiet, (├«nv.) taifet. (Are ~ile lui zilnice.) 6. apuc─âtur─â, fire, n─ârav, obicei, obi╚Önuin╚Ť─â, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.)
deprindere s. v. EXERCIȚIU. ÎNVĂȚARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PRACTICĂ. STUDIU.

Deprindere dex online | sinonim

Deprindere definitie

Intrare: deprinde
deprinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: deprindere
deprindere substantiv feminin
  • silabisire: -prin-