deprimat definitie

2 intrări

21 definiții pentru deprimat

deprima vt [At: I. TEODOREANU, M. II, 325 / Pzi: deprím / E: fr déprimer] A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare Si: a mâhni, a întrista, a descuraja.
deprimát1 sn [At: MDA ms / E: deprima] 1 Mâhnire. 2 Descurajare. 3 Depresiune (3).
deprimát2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 129 / Pl: ~ați, ~e / E: deprima] 1 Descurajat. 2 Abătut.
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresie sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
DEPRIMÁT, -Ă, deprimați, -te, adj. Descurajat, abătut, demoralizat. – V. deprima. Cf. fr. déprimé.
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
DEPRIMÁT, -Ă, deprimați, -te, adj. Descurajat, abătut, demoralizat. – V. deprima. Cf. fr. déprimé.
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A produce (cuiva) o stare de depresiune; a mîhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). L-a deprimat moartea mamei lui.
DEPRIMÁT, -Ă, deprimați, -te, adj. Descurajat, abătut, demoralizat.
deprimá (a ~) (de-pri-) vb., ind. prez. 3 deprímă
deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. și pl. deprímă
DEPRIMÁ vb. v. descuraja.
DEPRIMÁT adj. 1. v. descurajat. 2. v. supărat.
A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja
DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].
DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere)
A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /<fr. déprimer
deprimà v. 1. a produce o depresiune: loviturile deprimă oasele craniului; 2. fig. a căuta să deprețieze, a înjosi: a deprima virtutea.
*deprím, a -á v. tr. (fr. déprimer, d. lat. dé-primo, -primere, care vinde d. prémere, a apesa. V. com-prim). Las în jos, turtesc: ploile deprimase terenu. Fig. Descurajez, întristez: moartea tatăluĭ luĭ îl deprimase.
DEPRIMA vb. a (se) demoraliza, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)
DEPRIMAT adj. 1. demoralizat, descurajat, (fig.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărît, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.)

deprimat dex

Intrare: deprima
deprima verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pri-
Intrare: deprimat
deprimat adjectiv