Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru deprima

deprima vt [At: I. TEODOREANU, M. II, 325 / Pzi: depr├şm / E: fr d├ęprimer] A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare Si: a m├óhni, a ├«ntrista, a descuraja.
DEPRIM├ü, depr├şm, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresie sau de descurajare; a m├óhni, a ├«ntrista, a descuraja (pe cineva). ÔÇô Din fr. d├ęprimer.
DEPRIM├ü, depr├şm, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a m├óhni, a ├«ntrista, a descuraja (pe cineva). ÔÇô Din fr. d├ęprimer.
DEPRIM├ü, depr├şm, vb. I. Tranz. A produce (cuiva) o stare de depresiune; a m├«hni, a ├«ntrista, a descuraja (pe cineva). L-a deprimat moartea mamei lui.
deprim├í (a ~) (de-pri-) vb., ind. prez. 3 depr├şm─â
deprim├í vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. depr├şm, 3 sg. ╚Öi pl. depr├şm─â
DEPRIMÁ vb. v. descuraja.
A deprima Ôëá a ├«mb─ârb─âta, a ├«ncuraja
DEPRIM├ü vb. I. tr., refl. A (se) m├óhni, a (se) ├«ntrista, a (se) descuraja. [P.i. depr├şm. / < fr. d├ęprimer, cf. it. deprimere].
DEPRIM├ü vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a m├óhni, a ├«ntrista, a dezola. (< fr. d├ęprimer, lat. deprimere)
A DEPRIM├ü depr├şm tranz. (persoane) A aduce ├«n stare de depresiune; a dezola. /<fr. d├ęprimer
deprim├á v. 1. a produce o depresiune: loviturile deprim─â oasele craniului; 2. fig. a c─âuta s─â depre╚Ťieze, a ├«njosi: a deprima virtutea.
*depr├şm, a -├í v. tr. (fr. d├ęprimer, d. lat. d├ę-primo, -primere, care vinde d. pr├ęmere, a apesa. V. com-prim). Las ├«n jos, turtesc: ploile deprimase terenu. Fig. Descurajez, ├«ntristez: moartea tat─âlu─ş lu─ş ├«l deprimase.
DEPRIMA vb. a (se) demoraliza, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)

Deprima dex online | sinonim

Deprima definitie

Intrare: deprima
deprima verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pri-