Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru depreciere

depreci├í [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (├«nv) ~╚Ťi├í / Pzi: ~i├ęz / E: fr d├ęprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa real─â. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-╚Öi) mic╚Öora, a(-╚Öi) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.
depreci├ęre sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (├«nv) ~i├íre, ~e╚Ťi├íre, ~e╚Ťi~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea real─â Si: depreciat1 (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat1 (2). 3 Devalorizare.
DEPRECI├ü, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa real─â; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) mic╚Öora, a(-╚Öi) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] ÔÇô Din fr. d├ępr├ęcier.
DEPRECI├ëRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ÔŚŐ Depreciere monetar─â = sc─âdere a puterii de cump─ârare a unei monede, cauzat─â de infla╚Ťie sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre v├ónzare. [Pr.: -ci-e-] ÔÇô V. deprecia.
DEPRECI├ü, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa real─â; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) mic╚Öora, a(-╚Öi) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] ÔÇô Din fr. d├ępr├ęcier.
DEPRECI├ëRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] ÔÇô V. deprecia.
DEPRECI├ü, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa real─â. C─âut├«nd s─â deprecieze tocmai ceea ce constituie for╚Ťa realist─â a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar ni╚Öte p─âpu╚Öi. CARAGIALE, O. I 36 (Prefa╚Ť─â). 2. A face s─â scad─â, a mic╚Öora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagna╚Ťiunea lor, depreciaz─â p─âm├«ntul. I. IONESCU, D. 174. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ci-a.
DEPRECI├ëRE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ci-e-.
depreci├í (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreci├íz─â, 1 pl. depreci├ęm (-ci-em); conj. prez. 3 s─â depreci├ęze; ger. depreci├şnd (-ci-ind)
depreci├ęre (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. depreci├ęrii; pl. depreci├ęri
depreci├í vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. depreci├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. depreci├íz─â, 1 pl. depreci├ęm (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. depreci├ęze; ger. depreci├şnd (sil. -ci-ind)
depreci├ęre s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. depreci├ęrii; pl. depreci├ęri
DEPRECIÁ vb. 1. v. devaloriza. 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)
DEPRECIÁ vb. v. bagateliza, minimaliza, subaprecia, subestima, subevalua.
DEPRECIÉRE s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare.
DEPRECIÉRE s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare.
A deprecia Ôëá a supraaprecia, a supraestima, a supraevalua
Depreciere Ôëá supraapreciere, supraestimare, supraevaluare
DEPRECI├ü vb. I. 1. tr. A sc─âdea pre╚Ťul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-╚Öi) mic╚Öora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. d├ępr├ęcier].
DEPRECIÉRE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].
DEPRECI├ü vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa real─â. ÔŚŐ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-╚Öi) mic╚Öora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. d├ępr├ęcier)
A DEPRECI├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea real─â; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face s─â se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. d├ępr├ęcier
A SE DEPRECI├ü pers. 3 se ~z─â intranz. (despre monede, h├órtii de valoare) A-╚Öi reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. d├ępr├ęcier
depre╚Ťi├á v. a sc─âdea pre╚Ťul, valoarea, meritul.
*depreci├ęz v. tr. (fr. d├ę-pr├ęcier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, dispre╚Ťu─şesc). Mic╚Öorez valoarea unu─ş lucru sa┼ş meritu cu─şva.
DEPRECIA vb. 1. a (se) demonetiza, a (se) devaloriza. (A ~ un semn b─ânesc nominal.) 2. a (se) degrada. (O marf─â perisabil─â care s-a ~.)[1]
deprecia vb. v. BAGATELIZA. MINIMALIZA. SUBAPRECIA. SUBESTIMA. SUBEVALUA.
DEPRECIERE s. 1. demonetizare, devalorizare. (~ unor semne băneșii.) 2. degradare. (~ unor mărfuri perisabile.)
depreciere s. v. MINIMALIZARE. SUBAPRECIERE. SUBESTIMARE. SUBEVALUARE.

Depreciere dex online | sinonim

Depreciere definitie

Intrare: deprecia
deprecia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pre-ci-a
Intrare: depreciere
depreciere substantiv feminin
  • silabisire: -pre-ci-e-