depreciere definitie

2 intrări

29 definiții pentru depreciere

depreciá [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~iéz / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.
depreciére sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (înv) ~iáre, ~ețiáre, ~eți~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea reală Si: depreciat1 (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat1 (2). 3 Devalorizare.
DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.
DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊ Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.
DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.
DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.
DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.
DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. – Pronunțat: -ci-e-.
depreciá (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciáză, 1 pl. depreciém (-ci-em); conj. prez. 3 să depreciéze; ger. depreciínd (-ci-ind)
depreciére (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri
depreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. depreciéz, 3 sg. și pl. depreciáză, 1 pl. depreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. depreciéze; ger. depreciínd (sil. -ci-ind)
depreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri
DEPRECIÁ vb. 1. v. devaloriza. 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)
DEPRECIÁ vb. v. bagateliza, minimaliza, subaprecia, subestima, subevalua.
DEPRECIÉRE s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare.
DEPRECIÉRE s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare.
A deprecia ≠ a supraaprecia, a supraestima, a supraevalua
Depreciere ≠ supraapreciere, supraestimare, supraevaluare
DEPRECIÁ vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].
DEPRECIÉRE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].
DEPRECIÁ vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)
A DEPRECIÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face să se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier
A SE DEPRECIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre monede, hârtii de valoare) A-și reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier
deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.
*depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.
DEPRECIA vb. 1. a (se) demonetiza, a (se) devaloriza. (A ~ un semn bănesc nominal.) 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)[1]
deprecia vb. v. BAGATELIZA. MINIMALIZA. SUBAPRECIA. SUBESTIMA. SUBEVALUA.
DEPRECIERE s. 1. demonetizare, devalorizare. (~ unor semne băneșii.) 2. degradare. (~ unor mărfuri perisabile.)
depreciere s. v. MINIMALIZARE. SUBAPRECIERE. SUBESTIMARE. SUBEVALUARE.

depreciere dex

Intrare: deprecia
deprecia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pre-ci-a
Intrare: depreciere
depreciere substantiv feminin
  • silabisire: -pre-ci-e-