Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru depravat

deprav├í vr [At: ╚ś─éINEANU, D. U. / Pzi: ~v├ęz / E: fr d├ępraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfr├ónat.
deprav├ít1 sn [At: MDA ms / E: depravare] 1 Corup╚Ťie. 2 Desfr├óu.
deprav├ít2, ~─â a [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deprava] Descompus din punct de vedere moral Si: corupt, desfr├ónat.
DEPRAV├ü, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. ÔÇô Din fr. d├ępraver, lat. depravare.
DEPRAV├üT, -─é, deprava╚Ťi, -te, adj. Dec─âzut din punct de vedere moral; corupt, desfr├ónat. ÔÇô V. deprava.
DEPRAV├ü, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. ÔÇô Din fr. d├ępraver, lat. depravare.
DEPRAV├üT, -─é, deprava╚Ťi, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, dec─âzut, desfr├ónat. ÔÇô V. deprava.
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.
DEPRAV├üT, -─é, deprava╚Ťi, -te, adj. Corupt, pervers, vicios, desfr├«nat, descompus din punct de vedere moral.
!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză
deprav├í vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. deprav├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deprave├íz─â
DEPRAVÁ vb. v. corupe.
DEPRAVÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
Depravat Ôëá cinstit, necorupt, onest, integru
DEPRAV├ü vb. I. refl. A fi desfr├ónat, dec─âzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. d├ępraver, it., lat. depravare].
DEPRAVÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt; pervers. [< deprava].
DEPRAV├ü vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. d├ępraver, lat. depravare)
DEPRAVÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)
A SE DEPRAV├ü m─â ~├ęz intranz. A duce o via╚Ť─â de pl─âceri u╚Öoare; a tr─âi ├«n desfr├óu; a se desfr├óna; a se destr─âb─âla; a se strica. /<fr. d├ępraver, lat. depravare
DEPRAV├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfr├óului; desfr├ónat; destr─âb─âlat. /v. a deprava
depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.
*deprav├ít, -─â adj. (lat. de-pravatus). Stricat, corupt, vi╚Ťios: om, gust depravat.
*deprav├ęz v. tr. (lat. depr├ívo, -├íre, d. pravus, r─â┼ş, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obice─şurile.
DEPRAVA vb. a (se) corupe, a dec─âdea, a (se) desfr├«na, a (se) destr─âb─âla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezm─â╚Ťa, (├«nv.) a (se) sminti. (S-a ~ ├«ntr-un mediu imoral.)
DEPRAVAT adj., s. 1. adj. corupt, dec─âzut, desfr├«nat, destr─âb─âlat, dezm─â╚Ťat, imoral, neru╚Öinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) de╚Ö─ân╚Ťat, (pop. ╚Öi fam.) par╚Öiv, (pop.) de╚Öucheat, (├«nv. ╚Öi reg.) ru╚Öinat, (reg.) ╚Öucheat, te╚Ömenit, (├«nv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. desfr├«nat, destr─âb─âlat, dezm─â╚Ťat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (├«nv.) preacurvar, preacurvitor. (Un b─ârbat ~.)

Depravat dex online | sinonim

Depravat definitie

Intrare: deprava
deprava verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pra-
Intrare: depravat
depravat adjectiv