Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru depravațiune

depravațiúne sf [At: FILIMON, ap. CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr dépravation, lat depravatio, -onis] (Înv) 1 Corupție. 2 Desfrâu.
DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. (Rar) Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
depravațiúne (rar) (de-pra-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni
depravațiúne s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni
DEPRAVAȚIÚNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio].
DEPRAVAȚIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)
*depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.

Depravațiune dex online | sinonim

Depravațiune definitie

Intrare: depravațiune
depravațiune substantiv feminin
  • silabisire: -pra-