Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

36 defini╚Ťii pentru depozitare

depozit├í [At: STAMATI, D. / Pzi: ~t├ęz / E: depozit] 1 vt A pune ceva ├«n depozit (4) Si: a depozi, a depozitarisi. 2 vt A pune ceva la loc sigur. 3 vt A ├«ncredin╚Ťa cuiva un lucru spre p─âstrare. 4 vr A se sedimenta.
depozit├ír, ~─â smf [At: HAMANGIU, C. C. 403 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ępositaire] 1 Persoan─â c─âreia i se las─â ceva ├«n p─âstrare. 2 (├Änv) Negustor care de╚Ťinea m─ârfuri ├«n cantit─â╚Ťi mari. 3 (Fig) De╚Ťin─âtor.
depozitáre sf [At: GALACTION, O. I, 373 / Pl: ~tắri / E: depozita] 1 Înmagazinare. 2 Păstrare. 3 Sedimentare.
DEPOZIT├ü, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva ├«n depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a l─âsa, a ├«ncredin╚Ťa cuiva un lucru spre p─âstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. ÔÇô Din depozit.
DEPOZIT├üR, -─é, depozitari, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â c─âreia i se las─â ceva ├«n p─âstrare. 2. Intermediar c─âruia i se ├«ncredin╚Ťeaz─â o marf─â pentru v├ónzare ├«n contul proprietarului.- Din fr. d├ępositaire.
DEPOZIT├üRE, depozit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depozita ╚Öi rezultatul ei; ├«nmagazinare, p─âstrare. ÔÇô V. depozita.
DEPOZIT├ü, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva ├«n depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a l─âsa, a ├«ncredin╚Ťa cuiva un lucru spre p─âstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. ÔÇô Din depozit.
DEPOZIT├üR, -─é, depozitari, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i se las─â ceva ├«n p─âstrare. ÔÇô Din fr. d├ępositaire.
DEPOZIT├üRE, depozit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depozita ╚Öi rezultatul ei; ├«nmagazinare, p─âstrare. ÔÇô V. depozita.
DEPOZIT├ü, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) ├«n depozit. Am dat de un conglomerat p─âc─âtos. Trebuie s─â-l depozit─âm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se ├«ntoarse... din u╚Ö─â, aleg├«nd de pe poli╚Ť─â un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitat─â ├«nadins pentru solda╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a ├«ncredin╚Ťa (un lucru) spre p─âstrare. Depoziteaz─â ├«n casa celui mai cinstit dintre cinsti╚Ťi ÔÇô casierul b─âncii ÔÇô un sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1.
DEPOZIT├üR, -─é, depozitari, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i se las─â ceva ├«n depozit, care p─âstreaz─â ceea ce i s-a ├«ncredin╚Ťat. ÔŚŐ Fig. Nu ori╚Öice trec─âtor e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bie╚Ťi d─âsc─âla╚Öi, care au fost depozitari limbii ╚Öi na╚Ťionalit─â╚Ťii noastre, duceau o via╚Ť─â zdruncinat─â. GHICA, S. A. 72.
DEPOZIT├üRE, depozit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depozita ╚Öi rezultatul ei. Pornim s─â construim silozurile de depozitare pentru minereu. C─éLUG─éRU, O. P. 382. ╚śoproanele, c─âsu╚Ťa p─âzitorului, aria de depozitare, c├«teva vagonete... stau ast─âzi inutile. GALACTION, O. I 373.
depozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 depoziteáză
depozitár s. m., pl. depozitári
depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre
depozitáre s. f., g.-d. art. depozitắrii; pl. depozitắri
depozit├í vb., ind. prez. 1 sg. depozit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. depozite├íz─â
depozitár s. m., pl. depozitári
depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre
depozitáre s. f., g.-d. art. depozitării; pl. depozitări
DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.
DEPOZITÁR s. păstrător. (~ al unei vechi culturi.)
DEPOZITÁRE s. 1. înmagazinare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. v. sedimentare.
DEPOZIT├ü vb. I. 1. tr. A pune (ceva) ├«n depozit. 2. tr. A depune, a ├«ncredin╚Ťa (un lucru) pentru a fi p─âstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].
DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario].
DEPOZIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) depozita ╚Öi rezultatul ei; ├«nmagazinare; p─âstrare; depunere ├«n depozit. [< depozita].
DEPOZIT├ü vb. I. tr. 1. a pune (ceva) ├«n depozit. 2. a depune, a ├«ncredin╚Ťa (un lucru) pentru a fi p─âstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)
DEPOZIT├üR, -─é s. m. f. cel care prime╚Öte ceva ├«n depozit (2). (< fr. d├ępositaire)
A DEPOZIT├ü ~├ęz tranz. 1) (materiale, produse, m─ârfuri etc.) A pune ├«n depozit; a ├«nmagazina. 2) (lucruri) A pune la p─âstrare. /Din depozit
A SE DEPOZIT├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre substan╚Ťe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o solu╚Ťie, a╚Öez├óndu-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit
DEPOZIT├üR ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i se las─â ceva pentru p─âstrare, ├«n baza unui contract. /<fr. d├ępositaire
depozitar m. c─âruia se ├«ncredin╚Ťeaz─â un depozit.
*depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător.
DEPOZITA vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strînge. (~ marfa în magazie.) 2. (GEOL.) a se depune, a se sedimenta. (Calcarul s-a ~.)
DEPOZITAR s. p─âstr─âtor. (~ al unei vechi culturi.)
DEPOZITARE s. 1. ├«nmagazinare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei m─ârfi.) 2. (GEOL.) depunere, sedimentare, sedimenta╚Ťie. (Proces de ~ a calcarului.)

Depozitare dex online | sinonim

Depozitare definitie

Intrare: depozita
depozita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depozitare
depozitare substantiv feminin
Intrare: depozitar─â
depozitar─â substantiv feminin