Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru depozi╚Ťie

depozi╚Ťie sf [At: DEX / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr d├ęposition, lat depositio, -onis] Declara╚Ťie a unui martor ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile sim╚Ťuri (v─âz, auz) ╚Öi de natur─â s─â aduc─â l─âmuriri ├«n pricina respectiv─â Si: m─ârturie.[1] modificat─â
DEPOZ├Ź╚ÜIE, depozi╚Ťii, s. f. Declara╚Ťie a unui martor ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute personal ╚Öi care aduc l─âmuriri ├«n pricina respectiv─â; m─ârturie. [Var.: depozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęposition, lat. depositio, -onis.
DEPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. depozi╚Ťie.
DEPOZ├Ź╚ÜIE, depozi╚Ťii, s. f. Declara╚Ťie a unui martor ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i sim╚Ťuri (v─âz, auz) ╚Öi de natur─â s─â aduc─â l─âmuriri ├«n pricina respectiv─â; m─ârturie. [Var.: depozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęposition, lat. depositio, -onis.
DEPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. depozi╚Ťie.
DEPOZ├Ź╚ÜIE, depozi╚Ťii, s. f. Declara╚Ťie f─âcut─â (mai ales ca martor) ├«n fa╚Ťa instan╚Ťelor judec─âtore╚Öti. Nevasta lui Ion Chiril─â, ascultat─â ca martor─â, f─âcuse o depozi╚Ťie bizar─â. SADOVEANU, ├Ä. A. 192.
depoz├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. depoz├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. depoz├ş╚Ťiei; pl. depoz├ş╚Ťii, art. depoz├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
depoz├ş╚Ťie s. f. Ôćĺ pozi╚Ťie
DEPOZ├Ź╚ÜIE s. (JUR.) declara╚Ťie, m─ârturie, m─ârturisire, (rar) confesiune, (├«nv.) m─ârturisanie, tacrir. (~ unui martor ├«n instan╚Ť─â.)
DEPOZ├Ź╚ÜIE s.f. Declara╚Ťie, m─ârturie ├«n justi╚Ťie (f─âcut─â mai ales ├«n calitate de martor). [Gen. -iei, var. depozi╚Ťiune s.f. / cf. fr. d├ęposition, lat. depositio].
DEPOZI╚ÜI├ÜNE s.f. v. depozi╚Ťie.
DEPOZ├Ź╚ÜIE s. f. (jur.) declara╚Ťie f─âcut─â ├«n calitate de martor; m─ârturie. (< fr. d├ęposition, lat. depositio)
DEPOZ├Ź╚ÜIE ~i f. Declara╚Ťie f─âcut─â de un martor ├«n fa╚Ťa organelor de anchet─â sau a instan╚Ťei judec─âtore╚Öti, con╚Ťin├ónd fapte cunoscute de el, care pot contribui la l─âmurirea cauzei; m─ârturie. [Art. depozi╚Ťia; G.-D. depozi╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. d├ęposition, lat. depositio, ~onis
*depozi╚Ťi├║ne f. (lat. depositio, -├│nis. V. pozi╚Ťiune). Depunere, dare ├«n p─âstrare. Scoatere din demnitate: depozi╚Ťiunea unu─ş rege. M─ârturie ├«n justi╚Ťie: a lua depozi╚Ťiunea unu─ş criminal. ÔÇô ╚śi -i╚Ť├şe ╚Öi dep├║nere.
DEPOZI╚ÜIE s. (JUR.) declara╚Ťie, m─ârturie, m─ârturisire, (rar) confesiune, (├«nv.) m─ârturisanie, tacrir. (~ unui martor ├«n instan╚Ť─â.)

Depozi╚Ťie dex online | sinonim

Depozi╚Ťie definitie

Intrare: depozi╚Ťie
depozi╚Ťie substantiv feminin
depozi╚Ťiune