Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru deposedare

deposeda vt [At: IORGA, L. II, 206 / V: (├«nv) desp~ / Pzi: ~d├ęz / E: fr d├ęposs├ęder] A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.
deposedáre sf [At: BĂLCESCU, M. V. 302 / V: (înv) desp~ / Pl: ~dắri / E: deposeda] Lipsire a unei persoane de posesiunea unui lucru sau a unui drept Si: deposedat1.
DEPOSED├ü, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. ÔÇô Din fr. d├ęposs├ęder.
DEPOSED├üRE, deposed─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deposeda ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deposeda.
DEPOSED├ü, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. ÔÇô Din fr. d├ęposs├ęder.
DEPOSED├üRE, deposed─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deposeda ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deposeda.
DEPOSED├ü, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept, a lua cuiva st─âp├«nirea pe care o are asupra unui lucru. ├Än 1610, ╚Ť─âranii din ╚Ťinutul Turzii, fiind deposeda╚Ťi de p─âm├«nturile lor, s-au r─âsculat. IST. R.P.R. 229.
DEPOSED├üRE, deposed─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deposeda. Ritmul deposed─ârii de p─âm├«nt a ╚Ť─âr─ânimii s─ârace ╚Öi mijloca╚Öe ╚Öi de ├«nt─ârire a mo╚Öierimii ╚Öi chiaburimii a luat un curs mai puternic ├«n timpul crizei ╚Öi dup─â criza economic─â mondial─â din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. O dat─â cu dezvoltarea produc╚Ťiei de m─ârfuri se ├«nt─âre╚Öte deposedarea de p─âm├«nturi a ╚Ť─âranilor r─âma╚Öi ├«nc─â liberi. IST. R.P.R. 283.
deposedá (a ~) vb., ind. prez. 3 deposedeáză
deposedáre s. f., g.-d. art. deposedắrii; pl. deposedắri
deposed├í vb., ind. prez. 1 sg. deposed├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deposede├íz─â
deposedáre s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
DEPOSEDÁ vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)
DEPOSED├üRE s. jefuire, pr─âdare, (livr.) spolia╚Ťie, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)
DEPOSED├ü vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr. d├ęposs├ęder].
DEPOSED├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deposeda ╚Öi rezultatul ei. [< deposeda].
DEPOSED├ü vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr. d├ęposs├ęder)
A DEPOSED├ü ~├ęz tranz. (persoane) A lipsi de ceva; a priva. /<fr. d├ęposs├ęder
deposedà v. a lua cuiva posesiunea.
*deposed├ęz v. tr. (fr. de-posseder, d. poss├ęder, a poseda). Scot din posesiune, despo─ş: a deposeda pe cineva de dreptur─ş, de cas─â. Ma─ş rar ╚Öi desp-.
DEPOSEDA vb. a jefui, a pr─âda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)
DEPOSEDARE s. jefuire, pr─âdare, (livr.) spolia╚Ťie, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)
DEPOSEDARE. Subst. Deposedare, luare, privare, priva╚Ťiune (livr.), frustrare. ├Änstr─âinare, confiscare, sechestrare, sechestru; poprire. Expropriere, dezmo╚Ötenire. Pr─âdare, prad─â, pr─âdat, pr─âd─âciune (pop.), r─âpire, r─âpitur─â (rar), spoliere (livr.), spolia╚Ťie (livr.), furt, furat, fur─âtur─â (rar), furti╚Öag, v─âmuial─â (fig.), v─âmuire (fig.), ho╚Ťie, ho╚Ťom─ânie, ho╚Ťit (rar); jaf, jefuire, jefuit, jecuire, t├«lh─ârie. Jecm─âneal─â, dijm─â, dijmuire, dijmuit, dijmuial─â (rar), despuiere, stoarcere (fig.), extorcare, extorsiune (rar), sec─âtuire; exploatare. Sustragere, delapidare, deturnare, fraud─â, fraudare, defraudare. Expropriator; exploatator; jefuitor, jaca╚Ö (reg.), j─âpcan (rar), spoliator (livr.). R─âpitor, pr─âd─âtor (rar), ho╚Ť, fur─âtor, fur (├«nv.), t├«lhar, t├«lh─âroi (augm.). Delapidator, defraudator. Expropriat, dezmo╚Ötenit, exploatat. Adj. Frustrator, privativ (livr.), p─âgubitor, pr─âdalnic, r─âpitor, fur─âtor (rar), jefuitor, exploatator. Ho╚Ťesc, t├«lh─âresc. Expropriat, dezmo╚Ötenit, despuiat, jefuit, pr─âdat, p─âgubit, defraudat, ├«nstr─âinat; exploatat. Vb. A deposeda, a lua (cuiva ceva), a lipsi (pe cineva de ceva), a priva (livr.), a spolia (livr.), a frustra; a ├«nstr─âina, a frauda, a delapida, a sustrage, a deturna. A dezmo╚Öteni, a expropria. A confisca, a sechestra, a pune sechestru, a popri. A pr─âda, a r─âpi, a fura, a v─âmui (fig.), a jefui, a jecm─âni, a s─âr─âci, a despuia, a extorca, a dijmui (peior.), a stoarce (fig.), a dezbr─âca (fig.), a l─âsa gol (pu╚Öc─â), a lua ╚Öi c─âma╚Öa (de pe cineva), a l─âsa pe cineva brebenel; a stoarce pe cineva de bani, a l─âsa pe cineva lefter; a ruina (fig.), a aduce (a duce, a l─âsa) pe cineva la sap─â de lemn, a l─âsa (pe cineva) s─ârac lipit p─âm├«ntului; a lua cu japca, a-i lua cuiva (╚Öi) buc─â╚Ťica de la gur─â, a scoate pe cineva ├«n cap─ât, a-i lua (a-i vinde) cuiva ╚Öi cenu╚Öa din vatr─â, a l─âsa pe cineva sc├«ndur─â (ca sc├«ndura), a-i lua cuiva pielea (╚Öapte, nou─â piei), a suge pe cineva p├«n─â la m─âduv─â, a l─âsa muritor de foame, a l─âsa pe cineva pe drumuri (├«n bra╚Ťele mizeriei). A ajunge s─ârac, a r─âm├«ne f─âr─â nimic, a ajunge la lulele, a r─âm├«ne numai cu pielea, a r─âm├«ne cu a╚Ťa m─âm─âligii, a r─âm├«ne de d├«rval─â, a r─âm├«ne pe drumuri, a nu avea unde s─â-╚Öi pun─â capul, a ajunge la sap─â de lemn. V. asuprire, ho╚Ťie, s─âr─âcie.

Deposedare dex online | sinonim

Deposedare definitie

Intrare: deposeda
deposeda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deposedare
deposedare substantiv feminin