deportat definitie

26 definiții pentru deportat

deporta vt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déporter, lat deportare] A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă.
deportát1 sn [At: MDA ms / E: deporta] Deportare.
deportát2, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 4 / Pl: ~ați, ~e / E: deporta] 1-2 (Persoană) care se află în deportare.
DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.
DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.
DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.
DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.
DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.
DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care se află în deportare.
deportá (a ~) vb., ind. prez. 3 deporteáză
deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; adj. f., s. f. deportátă, pl. deportáte
deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză
deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; f. sg. deportátă, pl. deportáte
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
DEPORTÁT s. (JUR., POL.) surghiunit.
DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].
DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [< deporta].
DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare)
DEPORTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)
A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare
DEPORTÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată; exilat; surghiunit. /v. a deporta
deportà v. a condamna la deportare.
*deportát, -ă adj. Condamnat la deportațiune.
*deportéz v. tr. (lat. de-portare. V. port, purtare). Condamn la deportațiune.
DEPORTA vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
DEPORTAT s. (JUR.) surghiunit.

deportat dex

Intrare: deporta
deporta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deportat (adj.)
deportat adjectiv
Intrare: deportat (s.m.)
deportat substantiv masculin