Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru deportat

deporta vt [At: DEX / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęporter, lat deportare] A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â.
deportát1 sn [At: MDA ms / E: deporta] Deportare.
deport├ít2, ~─â smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 4 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deporta] 1-2 (Persoan─â) care se afl─â ├«n deportare.
DEPORT├ü, deportez, vb. I. Tranz. A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â, ├«ntr-un lag─âr de concentrare, ca m─âsur─â represiv─â, a condamna pe cineva la exil politic. ÔÇô Din fr. d├ęporter, lat. deportare.
DEPORT├üT, -─é, deporta╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care se afl─â ├«n deportare. ÔÇô V. deporta. Cf. fr. d├ęport├ę.
DEPORT├ü, deportez, vb. I. Tranz. A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â, a condamna pe cineva la exil politic. ÔÇô Din fr. d├ęporter, lat. deportare.
DEPORT├üT, -─é, deporta╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care se afl─â ├«n deportare. ÔÇô V. deporta. Cf. fr. d├ęport├ę.
DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.
DEPORT├üT, -─é, deporta╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoan─â) care se afl─â ├«n deportare.
deportá (a ~) vb., ind. prez. 3 deporteáză
deport├ít adj. m., s. m., pl. deport├í╚Ťi; adj. f., s. f. deport├ít─â, pl. deport├íte
deport├í vb., ind. prez. 1 sg. deport├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deporte├íz─â
deport├ít adj. m., s. m., pl. deport├í╚Ťi; f. sg. deport├ít─â, pl. deport├íte
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
DEPORTÁT s. (JUR., POL.) surghiunit.
DEPORT├ü vb. I. tr. A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca pedeaps─â (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. d├ęporter, it., lat. deportare].
DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [< deporta].
DEPORT├ü vb. tr. a trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca pedeaps─â; a exila. (< fr. d├ęporter, lat. deportare)
DEPORT├üT, -─é adj., s. m. f. (cel) care se afl─â ├«n deportare. (dup─â d├ęport├ę)
A DEPORT├ü ~├ęz tranz. (persoane) A trimite for╚Ťat ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â; a trimite ├«n exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare
DEPORT├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival Care este trimis for╚Ťat ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â; exilat; surghiunit. /v. a deporta
deportà v. a condamna la deportare.
*deport├ít, -─â adj. Condamnat la deporta╚Ťiune.
*deport├ęz v. tr. (lat. de-portare. V. port, purtare). Condamn la deporta╚Ťiune.
DEPORTA vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
DEPORTAT s. (JUR.) surghiunit.

Deportat dex online | sinonim

Deportat definitie

Intrare: deporta
deporta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deportat (adj.)
deportat adjectiv
Intrare: deportat (s.m.)
deportat substantiv masculin