Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru deportare

deporta vt [At: DEX / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęporter, lat deportare] A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â.
deport├íre sf [At: DEX / Pl: ~tß║»ri / E: deporta] Trimitere for╚Ťat─â a unei persoane ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â Si: deportat1, deporta╚Ťiune, exil, surghiun.
DEPORT├ü, deportez, vb. I. Tranz. A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â, ├«ntr-un lag─âr de concentrare, ca m─âsur─â represiv─â, a condamna pe cineva la exil politic. ÔÇô Din fr. d├ęporter, lat. deportare.
DEPORT├üRE, deport─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deporta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deporta.
DEPORT├ü, deportez, vb. I. Tranz. A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â, a condamna pe cineva la exil politic. ÔÇô Din fr. d├ęporter, lat. deportare.
DEPORT├üRE, deport─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deporta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deporta.
DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.
DEPORT├üRE, deport─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deporta. V. exil, surghiun.
deportá (a ~) vb., ind. prez. 3 deporteáză
deportáre s. f., g.-d. art. deportắrii; pl. deportắri
deport├í vb., ind. prez. 1 sg. deport├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deporte├íz─â
deportáre s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
DEPORTÁRE s. (JUR., POL.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)
DEPORT├ü vb. I. tr. A trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca pedeaps─â (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. d├ęporter, it., lat. deportare].
DEPORT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deporta ╚Öi rezultatul ei; (concr.) locul ╚Öi timpul ├«n care a fost deportat cineva. [< deporta].
DEPORT├ü vb. tr. a trimite for╚Ťat pe cineva ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca pedeaps─â; a exila. (< fr. d├ęporter, lat. deportare)
A DEPORT├ü ~├ęz tranz. (persoane) A trimite for╚Ťat ├«ntr-o regiune ├«ndep─ârtat─â ca m─âsur─â represiv─â; a trimite ├«n exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare
deportà v. a condamna la deportare.
deportare f. pedeaps─â infamant─â care const─â ├«ntrÔÇÖo exilare perpetu─â ├«ntrÔÇÖun loc determinat.
*deporta╚Ťi├║ne f. (lat. deport├ítio, -├│nis). Pedeaps─â care consist─â ├«ntrÔÇÖun exil ├«ntrÔÇÖun loc determinat. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*deport├ęz v. tr. (lat. de-portare. V. port, purtare). Condamn la deporta╚Ťiune.
DEPORTA vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
DEPORTARE s. (JUR.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)

Deportare dex online | sinonim

Deportare definitie

Intrare: deporta
deporta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deportare
deportare substantiv feminin