Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru deponent

depon├ęnt1, ~─â sn, a [At: HAMANGIU, C. C. 405 / Pl: ~e / E: fr d├ęponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ťeles activ.
depon├ęnt2, ~─â smf, a [At: DEX / V: (├«nv) ~te / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 (Persoan─â) care ├«ncredin╚Ťeaz─â unei alte persoane sau unei institu╚Ťii un lucru ├«n temeiul unui contract de depozit Si: depun─âtor.
DEPON├ëNT1, -─é, deponen╚Ťi, -te, adj. (├Än gramatica latin─â, despre verbe ╚Öi forme verbale) Cu form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ťeles activ. ÔÇô Din fr. d├ęponent, lat. deponens, -ntis.
DEPON├ëNT2, -─é, deponen╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care ├«ncredin╚Ťeaz─â unei alte persoane un lucru ├«n temeiul unui contract de depozit; depun─âtor. ÔÇô Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
DEPON├ëNT1, -─é, deponen╚Ťi, -te, adj. (├Än gramatica latin─â, despre verbe ╚Öi forme verbale) Cu form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ťeles activ. ÔÇô Din fr. d├ęponent, lat. deponens, -ntis.
DEPON├ëNT2, -─é, deponen╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care ├«ncredin╚Ťeaz─â unei alte persoane un lucru ├«n temeiul unui contract de depozit; depun─âtor. ÔÇô Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
DEPON├ëNT1, -─é, deponen╚Ťi, -te, adj. (├Än gramatica latin─â, despre verbe) Cu form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ťeles activ.
DEPON├ëNT2, -─é, deponen╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Depun─âtor.
depon├ęnt1 adj. m., pl. depon├ęn╚Ťi; f. depon├ęnt─â, pl. depon├ęnte
depon├ęnt2 s. m., pl. depon├ęn╚Ťi
depon├ęnt─â s. f., g.-d. art. depon├ęntei; pl. depon├ęnte
depon├ęnt (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. depon├ęn╚Ťi; f. sg. depon├ęnt─â, pl. depon├ęnte
DEPONÉNT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)
DEPON├ëNT adj., s.n. (Verb latin) care are form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ťeles activ. [Cf. fr. d├ęponent, lat. deponens].
DEPONÉNT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].
DEPON├ëNT1, -─é adj., s. n. (verb latin) care are form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ťeles activ. (< fr. d├ęponent, lat. deponens)
DEPONÉNT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)
DEPON├ëNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) gram. (despre unele verbe ╚Öi forme verbale din latin─â) Care are form─â pasiv─â ╚Öi sens activ; cu form─â pasiv─â ╚Öi sens activ. /<lat. deponens, ~ntis
DEPON├ëNT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Persoan─â care a depus sau depune spre p─âstrare bani sau h├órtii de valoare; depun─âtor. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis
deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.
*depon├ęnt, -─â adj. (lat. dep├│nens, -├ęntis). Care depune, depun─âtor. Gram. Se numesc a╚Öa ├«n limba latin─â ni╚Öte verbe care au form─â pasiv─â ╚Öi ├«n╚Ť. activ.
DEPONENT s. (JUR.) depun─âtor. (~ la CEC.)
DEPON├ëNT, -─é adj. (cf. fr. d├ęponent, lat. deponens): ├«n sintagma verb deponent (v.).

Deponent dex online | sinonim

Deponent definitie

Intrare: deponent (s.m.)
deponent substantiv masculin
Intrare: deponent (adj.)
deponent adjectiv