deponent definitie

23 definiții pentru deponent

deponént1, ~ă sn, a [At: HAMANGIU, C. C. 405 / Pl: ~e / E: fr déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are formă pasivă și înțeles activ.
deponént2, ~ă smf, a [At: DEX / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 (Persoană) care încredințează unei alte persoane sau unei instituții un lucru în temeiul unui contract de depozit Si: depunător.
DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.
DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.
DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe) Cu formă pasivă și înțeles activ.
DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Depunător.
deponént1 adj. m., pl. deponénți; f. deponéntă, pl. deponénte
deponént2 s. m., pl. deponénți
deponéntă s. f., g.-d. art. deponéntei; pl. deponénte
deponént (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponénți; f. sg. deponéntă, pl. deponénte
DEPONÉNT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)
DEPONÉNT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].
DEPONÉNT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].
DEPONÉNT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)
DEPONÉNT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)
DEPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis
DEPONÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis
deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.
*deponént, -ă adj. (lat. depónens, -éntis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ.
DEPONENT s. (JUR.) depunător. (~ la CEC.)
DEPONÉNT, -Ă adj. (cf. fr. déponent, lat. deponens): în sintagma verb deponent (v.).

deponent dex

Intrare: deponent (s.m.)
deponent substantiv masculin
Intrare: deponent (adj.)
deponent adjectiv